Cartea deșteptării

În general, consider că toate religiile majore ale lumii dețin potențialul de a sluji omenirea și de a contribui la dezvoltarea unor ființe umane bune. Prin „bun", sau „binevoitor", nu înțeleg o aparență:

ceea ce vreau să spun este că oamenii au o inimă bună, plină de compasiune. De aceea, întotdeauna susțin că este mai potrivit ca fiecare să-și urmeze propria tradiție religioasă, fiindcă, odată cu schimbarea religiei, ai putea întâmpina, în cele din urmă, dificultăți emoționale sau spirituale. De exemplu, în Occident, cultura religioasă tradițională este cea creștină, așadar, ar fi mai indicat să urmezi această religie.
Totuși, calea budistă de a explica lucrurile ar putea să-i atragă în mare măsură pe cei care consideră că religia lor tradițională nu este eficientă în ceea ce îi privește sau pe ateii radicali. Probabil că în acest caz este potrivit ca aceștia să urmeze doctrina budistă - în general, după părerea mea, este mai indicat să aibă orice educație religioasă decât să le lipsească în totalitate. Dacă te simți cu adevărat atras de doctrina budistă și de exersarea budistă a minții, este foarte important să reflectezi cu atenție și, doar atunci când o consideri cu adevărat adecvată pentru tine, adoptă budismul drept religia ta personală.
O altă idee foarte importantă este următoarea. Mentalitatea noastră e de așa natură, încât uneori, pentru a ne justifica alegerea unei noi credințe, o criticăm pe cea veche sau religia tradițională a țării noastre și susținem că este nesatisfăcătoare.

Cuvânt înainte ... 7

Capitolul 1
Prezentarea celor patru adevăruri nobile ... 37

Capitolul 2
Adevărul suferinței ... 49

Capitolul 3
Adevărul originii suferinței ... 95

Capitolul 4 Adevărul încetării suferinței ... 129

Capitolul 5 Adevărul căii ... 161

Concluzie ... 181 Note ... 187

CONȘTIINȚA

Când discutăm despre conștiință, nu ne referim la o entitate unică, unitară, monolitică, existentă undeva „acolo". Desigur, ne referim la conștiința mintală, care, conform psihologiei budiste, reprezintă cea de-a șasea conștiință.
În general, când ne propunem să ne cercetăm mintea cu ajutorul introspecției, de obicei, descoperim că este dominată fie de gânduri discursive, fie de emoții și senzații. De aceea, propun să examinăm modul în care se manifestă emoțiile și gândurile discursive înăuntrul minții.
Desigur, emoțiile pot fi raportate la două aspecte diferite ale realității. Putem discuta despre ele exclusiv la nivel fizic, fiindcă le considerăm senzații, dar atunci când încercăm să le înțelegem în legătură cu conștiința mintală, problema devine mai complexă. Și, cu toate că, în mod firesc, suntem de acord cu faptul că trebuie să existe conexiuni între conștiință și sistemul nervos al organismului, trebuie, de asemenea, să ținem seama de niveluri mai profunde ale emoțiilor, sau ceea ce am putea numi nuanțe ale experienței.
Deși studiile din acest domeniu sunt puține și se află deocamdată într-o fază incipientă, experimentele realizate pe subiecții care meditează scot în evidență un fenomen greu de explicat dacă ne raportăm la paradigma științifică actuală.