- Ești în continuare în pragul dintre lumi?
Larry a dat din umeri.
- E bine. Ies când
încetez să-mi mai fac griji în privința ta.
Vestea 1-a tulburat pe Mickey.
- Poți să nu-ți mai faci griji,
i-a zis. Du-te acolo unde trebuie să te duci.
- Liniștește-te. Nu sunt la
închisoare. Nu ai venit să mă întrebi ceva? a vrut să știe Larry.
- Am venit să întreb pe cineva
ceva, a răspuns Mickey nesigur.
- întreabă-l pe tatăl tău.
Larry s-a uitat la fiul lui și
a citit expresia de pe fața lui.
- Nu am vorbit mult niciodată.
Regret asta, i-a spus.
- Și eu aș fi putut să încerc
mai mult, i-a răspuns Mickey.
Larry a oftat.
- Îți amintești ziua când te-au
scos din echipa de baschet a școlii? Erai bun pentru înălțimea ta, dar vroiau
jucători mai înalți pentru universitate. Aveai talent, dar nu si dimensiunile.
Ai fost distrus.
- Asta a fost cu mult timp în
urmă.
- Când faci ceva greșit, rămâne
în prezent, indiferent de trecerea timpului.
- Ce am făcut greșit? 1-a
întrebat Mickey.
- Nu tu, eu.
Larry se juca cu undița,
gândindu-se la ceva.
- Ai vrut să-ți alin durerea,
dar nu am știut cum. Ai venit la mine așa cum obișnuiai să faci la 8 sau 9 ani
și ai încercat să mă iei în brațe. Eu m-am gândit doar că erai prea mare pentru
asta. Te-am îndepărtat. Îți amintești?
- Ai spus „Dacă vrei o
îmbrățișare, du-te la mai-că-ta", i-a răspuns Mickey. Nu a fost mare lucru.
- Ba da, a fost, a zis Larry,
apoi a făcut o pauză. Am tăiat legătura dintre noi. Cel mai grav a fost că
mi-am dat seama. Am simțit că nu vom mai fi niciodată la fel. Te iubeam, la
naiba, și te-am îndepărtat. De ce?
A simțit un nod în gât,
sesizând durerea din vocea tatălui lui.
- Copiii pleacă, tată.
- Tu nu te-ai mai întors.
Trebuie să-ți trimiți copilul în lume. Dar o faci atunci când amândoi știu că
e momentul potrivit și o faci în așa fel încât el să poată să se întoarcă.
Ce putea Mickey să spună? Îl
speria ideea că Larry este între lumi pentru că se simțea atât de vinovat.
Înainte ca Mickey să deschidă gura, mâhnirea tatălui său a dispărut, la fel de
brusc cum apăruse.
- Nu te îngrijora. Trebuia
să-ți spun asta, dar a trecut acum.
Larry a ridicat privirea și a
scrutat întunericul.
- Nu poți să-i vezi, dar sunt
de un real ajutor. Ajutoarele lui Dumnezeu, vreau să zic. A tușit și a tremurat
ușor din tot corpul.
- Unde eram? Ah, întrebarea pe
care voiai să o pui.
Mickey nu-și revenise încă după
mărturisirea tatălui său. Larry fusese de modă veche în timpul vieții. Nu-și
arăta emoțiile. |
Adevăr Divin
