Depresia o moștenim sau nu

În această lucrare, voi vorbi despre depresiile legate de ereditate și despre influența generațiilor precedente. Dacă întâlnim frecvent expresia „Suntem o verigă dintr-un lanț", ne putem întreba în mod legitim ce ne-a fost transmis, de către cine, și ce vom transmite la rândul nostru descendenților. Căci nu este vorba doar despre un patrimoniu genetic, ci despre un număr incalculabil de elemente, care ne fac familia unică, cu toată moștenirea psihică inconștientă. Predecesorii noștri, de la cei mai apropiați (părinții) la cei mai îndepărtați (strămoșii), ne-au determinat parțial destinul, fără s-o știm. Transmiterile transgeneraționale ne oferă trăirea, și a chinurilor Infernului, și a fericirilor din Grădina Edenului. Arcanele inconștientului familial sculptează viața descendenților, din generație în generație.

De aceea, luarea în seamă a acestei memorii genealogice este adesea o etapă esențială în terapia depresiei. Ea ne permite, eliberându-ne de această presiune, să ne regăsim liniștea. Și s-o lăsăm moștenire copiilor noștri: este cel mai frumos cadou pe care-l vor primi. Astfel, vor putea să înceteze simptomele fizice și psihice care se perpetuează, repetările dureroase, sindroamele de aniversare, loialitățile dintre care unele nu mai au dreptul să existe. Emoțiile ancestrale, care duc la confuzia sentimentelor, nu ne vor mai perturba viața de zi cu zi.

Introducere ... 11

PARTEA I ÎN MIJLOCUL DEPRESIEI

Capitolul 1
Să cunoaștem mai bine depresia ... 15 Capitolul 2
Diferitele forme ale depresiei ... 31 Capitolul 3
Cauzele depresiei ... 55
Capitolul 4
Tratarea depresiei ... 62

PARTEA A II-A NU PUTEM SÃ NU TRANSMITEM

Capitolul 5
Ce este transmiterea transgenerațională? ... 77 Capitolul 6
O moștenire psihică care poate face rău ... 89 Capitolul 7
Efectele transmiterii transgeneraționale ... 112 Capitolul 8
Depresiile datorate moștenirii genealogice ... 134

PARTEA A III-A TERAPIA TRANSGENERAȚIONALÃ

Capitolul 9
Terapia transgenerațională, pentru a ieși, în sfârșit, din depresie ... 145
Capitolul 10
Un instrument prețios: sociogenograma ... 149 Capitolul 11
Terapia transgenerațională ... 187

Concluzie ... 223 Bibliografie ... 227
Unde se pot căuta informații? ... 235 Mulțumiri ... 237

Bolile

După cum am văzut, acestea pot fi direct legate de transmiterile transgeneraționale. Fizice și/sau psihice, acestea sunt informații pe care trebuie să le cunoaștem, cel puțin la scara a trei generații. Medicii homeopați cunosc bine influența terenului familial și nu sunt singurii: geneticienii sunt în prima linie. Am văzut, prin exemplul Juliettei, cât este de important să rămâi vigilent în această privință când ai atins vârsta la care un predecesor a căzut bolnav. A ști despre ce maladie este vorba îți permite s-o eviți, să-i întârzii apariția sau să-i minimizezi simptomele. Acesta este rolul profilaxiei. Am dat numeroase exemple de pacienți depresivi sau de paciente depresive al căror tată sau a căror mamă erau și ei depresivi, ca și cel puțin unul dintre bunici. Și se poate urca astfel în timp, în profunzimea memoriei corpului, în care amprentele generațiilor precedente sunt profunde. Nu se moștenește doar culoarea ochilor sau a părului... Pierre, în vârstă de 32 de ani, are regulat crize de psoriazis, sora sa mai mică – la fel. Deoarece este foarte grijuliu cu aspectul său, el este foarte jenat de aceste semne roșii pe mâini, pe gât și pe picioare. În seria sa genealogică paternă sunt cinci generații de Pierre, toți suferind de asemenea (după cât i s-a spus) de psoriazis, despre care se știe sigur că reflectă emoții negative. El îmi spunea: „Nu l-am cunoscut, dar sunt foarte atras de străbunicul meu patern, se pare că îi semăn mult. Este adevărat: am văzut fotografii de-ale lui și ar putea să-mi fie frate geamăn. Toată lumea era vrăjită de acest om și știu că și eu am această dorință dintotdeauna: să fiu prezent pentru ceilalți. Chiar dinainte de a mi se vorbi de el. Dacă aș crede în reîncarnare, aș spune că el s-a reîncarnat în mine!"

Sora sa mai mare a avut un melanom la 21 de ani, vârstă la care mama sa a fost cât pe ce să moară...

Bolile pot apărea într-adevăr în urma unor evenimente familiale sau istorice: cunoașterea împrejurărilor apariției lor și a gradului lor de gravitate poate evita repetările, lucru atestat de multe exemple.

Decesele

Ele fac parte din viața oricărei familii. Doliurile trăite cel mai dureros fiind foarte des cele pentru persoanele cele mai binevoitoare la adresa noastră, fără să fim întotdeauna foarte conștienți de asta. Îmi amintesc de o femeie (o prietenă a părinților mei) care – pe când eram un mic copil – a jucat un rol de primă importanță în viața mea de adult. O iubeam enorm și îi spuneam „Mamie J." De foarte mică, pe la 5 ani, spuneam oricui mă asculta că voiam să scriu cărți, ceea ce îi făcea pe toți să râdă. Ea a fost singura care m-a luat în serios și m-a încurajat în acest sens. Nu împlinisem încă 7 ani când am încetat s-o mai văd (din cauza unei mutări), dar până la decesul ei, survenit când eram adolescentă, n-am încetat să corespondăm. M-a susținut întotdeauna, m-a încurajat și m-a reconfortat când am avut nevoie. Această carte este a nouăsprezecea și altele sunt în pregătire: mulțumesc, Mamie J.!

Este foarte important să cunoști nu numai datele deceselor, dar și locurile, împrejurările, cauzele (bătrânețe, boli, accidente, sinucideri, morți violente, război, morți fără mormânt, dispariții etc). Anumite legături sunt greu de rupt, există dolii care nu sunt trăite: din teamă de a se arăta neloial față de defunct sau pentru că este prea dureros sau din cauza unei puternice ranchiuni față de persoana plecată cu secretul său.