OZN azi - Pentagonul recunoaște

Vă preocupă posibila prezență a extratereștrilor pe Pământ? Atunci lăsați la o parte tot ce credeți că știți și citiți cu atenție această carte, care conține noutăți întâmplate cu foarte puțin timp în urmă. Veți avea multe surprize. În ultimii trei ani au ieșit la lumină, pentru prima dată în istorie, dovezi atât de solide încât vor schimba, în scurt timp, radical, viziunea tradițională asupra acestui domeniu.
OZN-urile, sau, mai corect „fenomenele aerospațiale neidentificate” (FAN), există. Ele zboară pe cer, pot efectua manevre care sunt imposibile după tot ce cunoaștem, și au un „comportament inteligent”. Acestea sunt adevăruri pe care militarii le-au știut tot timpul, încă din anii patruzeci ai secolului trecut, dar au preferat să le treacă sub tăcere.
De ce? Ipoteza că ar putea fi nave extraterestre era toxică, neverosimilă și periculoasă, putând declanșa isterie în masă. Se adăuga situația jenantă că militarii nu aveau niciun răspuns când contribuabilii întrebau cum de intrușii nu pot fi contracarați și cum de nu știm ce sunt. Și acestea nu erau singurele motive care intrau în joc.
Problema a fost soluționată instituind, încă de la începutul anilor ”50 o politică fermă de secretizare, negare, mușamalizare si ridiculizare, folosind mass-media, ceea ce a indus marelui public convingerea că subiectul este neimportant, dar și „rușinos” pentru un om normal. Astfel s-a instalat, treptat, marele tabu asupra subiectului, tabu care n-a dispărut nici până azi.

O cotitură memorabilă 11
Un articol surpriză în The New York Times 11
Primele reacții 15
Nimitz 2004 17
OZN-ul „Tic Tac” 21
Datele, integrate, există undeva 28
Cele trei videoclipuri 35
Se repetă și pe coasta de est 39
„Scepticismul de fotoliu” 44

Istoria fenomenelor aerospațiale neidentificate 56
Farfuriile zburătoare 56
Proiectele US Air Force 59
Washington 1952 61
Panelul Robertson 63
Marea păcăleală din 1969 69

Secrete, dezinformări, intoxicări 74
Confruntări între piloți militari și OZN-uri 74
Un secret mai presus de orice 77
Manechine pentru ruși 81
Intoxicări cu falși extratereștri 84
Speranța unei dezvăluiri 86

„Academia” To The Stars 94
Tom DeLonge și TTSA 94
Luis Elizondo 100
Stephen Justice 103
Christopher Mellon 103
Harold Puthoff 105
Planuri de viitor 108

Programul AATIP 112
Cum s-a născut 112
Cum a funcționat 117
Atmosfera din Pentagon 121
De ce a demisionat Elizondo 123

Ce a realizat BAASS? 127
Cum s-a derulat cercetarea 127
Cele 38 de proiecte 132
O fizică dincolo de ceea ce știm 136
Metamaterialele 139
Skinwalker Ranch 145
Fenomene paranormale 148
Omul ca instrument 155
OZN-urile sunt interesate de armele nucleare 157

Situația evoluează 162
Noi instrucțiuni OZN pentru US Navy 162
Pentagonul recunoaște că a investigat FAN 164
Congresul SUA cere lămuriri 167
Videoclipurile înfățișează FAN autentice 173
Un contract TTSA - Pentagon, pentru "metamateriale” 175
Inițiativa UAP eXpeditions 185

Întrebări esențiale 190
Fenomenul este real 190
De unde vin? 192
Extratereștrii? 195
De ce trebuie să fie secret? 199
Marele tabu și paralizia minții 204
Rădăcinile indolenței 212
Ce-i de făcut? 216

În loc de încheiere 219
Statistici 219
O alianță surprinzătoare 220
În căutarea unei explicații 227

Farfuriile zburătoare

Rădăcinile atitudinii scepticilor, ale acelui tabu impus OZN-urilor, care duce și la dublul standard, ca și la reticența militarilor, pot fi înțelese doar dacă parcurgem câteva repere istorice esențiale, atât ale fenomenului, cât și ale atitudinii autorităților și populației față de el. Recapitularea este utilă mai ales pentru cititorul mai puțin informat în domeniu. Ne vom concentra în particular asupra SUA, de unde ne-au provenit cele mai importante date relevante pentru subiectul pe care îl urmărim în această carte.
Militarii, în particular cei americani, au conștientizat existența OZN-urilor cu mult timp înainte de incidentele descrise mai sus. Ei au fost fascinați de fenomenul OZN începând cel puțin din timpul celui de al doilea război mondial.
Pe 25 februarie 1942, puțin după ora 2.00 noaptea, radarele au semnalat că ceva se apropia de Los Angeles, dinspre ocean. Trecuseră doar două luni și jumătate de la dezastrul de la Pearl Harbor. Suspectând un nou atac japonez, la ora 2.25 s-au declanșat semnalele de alarmă. Apoi au apărut pe cer, cam la 3000 de metri altitudine, mai multe obiecte, roșii, sau argintii, care se agitau rapid, încoace și încolo. În mijlocul lor un obiect mare, întunecat, stătea aproape nemișcat. Obiectele păreau să plutească la un nivel constant, apărând și dispărând pur și simplu. Artileria antiaeriană a tras, timp de o oră, 1430 de obuze. Orașul a fost acoperit de schijele proiectilelor, care au și rănit oameni. S-a estimat că au existat circa un milion de martori oculari ai acestui spectacol.
În raportul generalului George C. Marshall, șeful Statului Major, către președintele F. D. Roosevelt, scria, între altele: „Avioane neidentificate, altele decât cele ale armatei americane, sau ale forțelor navale, au evoluat probabil deasupra orașului Los Angeles și s-a tras asupra lor... Puteau fi implicate cincisprezece avioane, zburând la viteze diferite, de la ceea ce s-a raportat oficial ca fiind «foarte lent» până la 200 mile pe oră... Nu au fost aruncate bombe... Nu au fost doborâte avioane ..." Cazul a rămas neexplicat până azi.
În al doilea război mondial, piloții militari aliați au descris sute de întâlniri cu sfere de foc neidentificate, sau alte fenomene aeriene misterioase văzute în zbor, atât în teatrele de operații europene, cât și în cele din Pacific. Descrierile fenomenelor au variat, dar piloții au fost de acord că luminile misterioase au urmat aeronavele lor cu mare viteză. Ele au fost poreclite, la un moment dat, „foo fighters". Ulterior s-a descoperit că și germanii, japonezii și rușii au raportat astfel de apariții. Inițial, cu toții fuseseră convinși că aveau de-a face cu o nouă armă a inamicului. Dar nicio aeronavă nu a fost atacată de ele.
În 1946, deasupra peninsulei scandinave, mai ales a Suediei, s-a declanșat un val de observații OZN. Până în 30 iulie 1946 se primiseră șase sute de rapoarte, iar numărul acestora a ajuns la sfârșitul anului la circa o mie. Majoritatea rapoartelor vorbeau de obiecte zburătoare luminoase, ori de avioane cu aripa foarte scurtă, semănând cu rachetele. Obiectele au apărut adesea și pe ecranele radarelor. Manevrele lor de picaj, redresare, întoarcere în unghi ascuțit etc., erau imposibile pentru orice aparat făurit de mâna omului.