Conferințe 1914-1917
vol. 2
Îl
căutați pe Dumnezeu în Cer, dar nu-i acolo. Când gemeți și suferiți, El se află
în voi. Și ceea ce oamenii numesc evoluție, progres este procesul în care
lucrează Dumnezeu. El e cel mai bun lucrător. Unii se plâng: „De ce nu ne vede
Dumnezeu suferința?” Dar El zice: „N-am timp. Sunt foarte ocupat cu
treburile voastre, sunt ocupat cu treburile voastre cele mai importante. Când
îmi va rămâne timp, mă voi ocupa și de micile voastre neînțelegeri”. Aceasta
nu-i o alegorie, ci realitatea. Există un verset în Sfânta Scriptură în care
Dumnezeu spune: „Eram în Israel ca un car încărcat, în care se punea întruna de
toate”. Dar suferințele pe care le simțim aici sunt suferințele lui
Dumnezeu. El suferă și plânge în voi. Se zice: „Plâng, sufletul meu e
trist”. Dar, când spunem „Doamne, iartă-mă, Ți-am pricinuit atâtea
suferințe prin gândurile și faptele mele impure", atunci pășim pe Calea
adevărată care ne va salva de răul prezent.
Și, în fine, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să Se afirme în noi. L-am legat cu
sfori și L-am bătut în cuie. Trebuie să-L așezăm în mormânt și să-L lăsăm
liniștit, si atunci va învia si ne va elibera.
Bobul de grâu 25
Fariseul și publicanul 49
La început era 81
Fratele celor mai mici 113
Igiena sufletului omenesc 135
Cununa vieții 147
Voința divină 165
Neprihănirea și mântuirea 175
Ceea ce a unit 189
Simplitatea 205
Trebuie să suportăm suferințele și să tragem concluzia cuvenită. Iisus, prin
suferințele Lui pământești, voia să ne dea un exemplu: trebuie să ne supunem
acestui proces divin. A zis odată: „Oare n-am Eu puterea să-i cer tatălui Meu
să trimită mii de îngeri ca să Mă salveze? Dar, dacă nu îndeplinesc sarcina
pentru care am venit, cum se vor înălța oamenii?". Și El Însuși voia să se
înalțe. Vă aflați pe pământ și, într-o zi, veți împărtăși furtunile, greutățile
și, poate, același destin. Dar, când va veni acel ceas, să nu-l socotiți o
nenorocire, pentru că acolo unde nu există suferință nu există îmbogățire
spirituală, unde nu sunt dureri nu există bucurii, unde nu e moarte nu există
înviere. Si cel ce nu vrea să participe la suferințele omenirii nu va câștiga
nimic. Și ce reprezintă suferința? O consecință a greșelilor, provocate într-o
zi de incompetența noastră. Aceste greșeli pot însă să fie ispășite prin
procesul suferințelor. Acest proces este o metodă prin care să ne adaptăm și să
ajungem la acele vibrații înalte și ascendente care ne așteaptă în Cer. Trebuie
să suportăm o sută de tristeți ca să simțim o bucurie divină. Și în acel moment
vom aprecia acea bucurie și o vom păstra. Și iată de ce Dumnezeu începe cu
suferințele, ca să ne călească (așa cum fierarul călește fierul ca să-l facă
mai bun de prelucrat), ca să putem suporta bucuria ce va veni după aceea.
Fiecare dintre noi îi este necesar, chiar foarte necesar lui Dumnezeu. Puteți
să nu fiți nimic în lume, o nulitate; pentru Dumnezeu sunteți însă o unitate
importantă. Doar Dumnezeu, care ne-a trimis pe Pământ, ne cântărește
suferințele, astfel că nu trebuie să vă faceți griji de ce poate gândi lumea
despre voi. Cel ce v-a trimis aici se gândește la voi și vă apreciază.
Important pentru voi este să aveți încuviințarea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e
cu voi, veți fi frumoși, și lumea iubește ce e frumos. Dacă e cu voi, veți fi
bogați, puternici și buni, și bunătatea este și ea apreciată.
Acum, vă voi vorbi despre Dumnezeu nu ca Ființă abstractă și dispersată în
spațiu (cum spun filosofii), despre care nu știți unde se află.