Conferințe 1914-1917

Îl căutați pe Dumnezeu în Cer, dar nu-i acolo. Când gemeți și suferiți, El se află în voi. Și ceea ce oamenii numesc evoluție, progres este procesul în care lucrează Dumnezeu. El e cel mai bun lucrător. Unii se plâng: „De ce nu ne vede Dumnezeu suferința?” Dar El zice: „N-am timp. Sunt foarte ocupat cu treburile voastre, sunt ocupat cu treburile voastre cele mai importante. Când îmi va rămâne timp, mă voi ocupa și de micile voastre neînțelegeri”. Aceasta nu-i o alegorie, ci realitatea. Există un verset în Sfânta Scriptură în care Dumnezeu spune: „Eram în Israel ca un car încărcat, în care se punea întruna de toate”. Dar suferințele pe care le simțim aici sunt suferințele lui Dumnezeu. El suferă și plânge în voi. Se zice: „Plâng, sufletul meu e trist”. Dar, când spunem „Doamne, iartă-mă, Ți-am pricinuit atâtea suferințe prin gândurile și faptele mele impure", atunci pășim pe Calea adevărată care ne va salva de răul prezent.
Și, în fine, trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să Se afirme în noi. L-am legat cu sfori și L-am bătut în cuie. Trebuie să-L așezăm în mormânt și să-L lăsăm liniștit, si atunci va învia si ne va elibera.

Bobul de grâu 25
Fariseul și publicanul 49
La început era 81
Fratele celor mai mici 113
Igiena sufletului omenesc 135
Cununa vieții 147
Voința divină 165
Neprihănirea și mântuirea 175
Ceea ce a unit 189
Simplitatea 205

Trebuie să suportăm suferințele și să tragem concluzia cuvenită. Iisus, prin suferințele Lui pământești, voia să ne dea un exemplu: trebuie să ne supunem acestui proces divin. A zis odată: „Oare n-am Eu puterea să-i cer tatălui Meu să trimită mii de îngeri ca să Mă salveze? Dar, dacă nu îndeplinesc sarcina pentru care am venit, cum se vor înălța oamenii?". Și El Însuși voia să se înalțe. Vă aflați pe pământ și, într-o zi, veți împărtăși furtunile, greutățile și, poate, același destin. Dar, când va veni acel ceas, să nu-l socotiți o nenorocire, pentru că acolo unde nu există suferință nu există îmbogățire spirituală, unde nu sunt dureri nu există bucurii, unde nu e moarte nu există înviere. Si cel ce nu vrea să participe la suferințele omenirii nu va câștiga nimic. Și ce reprezintă suferința? O consecință a greșelilor, provocate într-o zi de incompetența noastră. Aceste greșeli pot însă să fie ispășite prin procesul suferințelor. Acest proces este o metodă prin care să ne adaptăm și să ajungem la acele vibrații înalte și ascendente care ne așteaptă în Cer. Trebuie să suportăm o sută de tristeți ca să simțim o bucurie divină. Și în acel moment vom aprecia acea bucurie și o vom păstra. Și iată de ce Dumnezeu începe cu suferințele, ca să ne călească (așa cum fierarul călește fierul ca să-l facă mai bun de prelucrat), ca să putem suporta bucuria ce va veni după aceea.
Fiecare dintre noi îi este necesar, chiar foarte necesar lui Dumnezeu. Puteți să nu fiți nimic în lume, o nulitate; pentru Dumnezeu sunteți însă o unitate importantă. Doar Dumnezeu, care ne-a trimis pe Pământ, ne cântărește suferințele, astfel că nu trebuie să vă faceți griji de ce poate gândi lumea despre voi. Cel ce v-a trimis aici se gândește la voi și vă apreciază. Important pentru voi este să aveți încuviințarea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu e cu voi, veți fi frumoși, și lumea iubește ce e frumos. Dacă e cu voi, veți fi bogați, puternici și buni, și bunătatea este și ea apreciată.
Acum, vă voi vorbi despre Dumnezeu nu ca Ființă abstractă și dispersată în spațiu (cum spun filosofii), despre care nu știți unde se află.