Originea speciilor

În data de 27 decembrie 1831, tânărul naturalist Charles Darwin părăsea portul Plymouth la bordul corabiei Beagle. în următorii cinci ani, Darwin a cercetat plante și animale de pe cuprinsul lumii, adunând o serie de dovezi ce vor culmina într-una dintre cele mai mari descoperiri din istoria omenirii: teoria evoluției prin selecție naturală.
Originea speciilor, apărută după 28 de ani, în 1859, este cartea în care Darwin își prezintă descoperirea sa epocală și care avea să schimbe pentru totdeauna felul în care oamenii se văd pe ei înșiși și lumea în care trăiesc. Aici, el demonstrează într-un mod convingător realitatea evoluției, și anume faptul că animalele și plantele existente nu este posibil să fi apărut în mod separat, ci trebuie să se fi transformat cu încetul din strămoși comuni. Cel mai important element din carte este acela că explică în detaliu mecanismul care duce la o astfel de transformare: selecția naturală - ideea care a dat pentru prima dată inteligibilitate științifică evoluției ca fenomen.
Fiind una dintre puținele opere științifice paradigmatice accesibile publicului larg, Originea speciilor nu numai că a lansat știința biologiei moderne, ci totodată a influențat practic întreaga gândire literară, filosofică și religioasă.

ORIGINEA SPECIILOR PRIN SELECȚIE NATURALÃ SAU PÃSTRAREA RASELOR FAVORIZATE ÎN LUPTA PENTRU EXISTENȚÃ 1

Schiță istorică a dezvoltării concepției despre originea speciilor, până la publicarea primei ediții a lucrării de față 5
Introducere 17

Capitolul I. Variația în condițiile vieții domestice 23
Capitolul II. Variația în stare naturală 56
Capitolul III. Lupta pentru existență 74
Capitolul IV. Selecția naturală sau supraviețuirea celor mai adaptați 91
Capitolul V. Legile variației 143
Capitolul VI. Dificultățile teoriei 175
Capitolul VII. Diferite obiecții împotriva teoriei selecției naturale 216
Capitolul VIII. Instinctul 257
Capitolul IX. Hibridizarea 292
Capitolul X. Despre imperfecțiunea datelor geologice 326
Capitolul XI. Despre succesiunea geologică a organismelor 356
Capitolul XII. Răspândirea geografică 386
Capitolul XIII. Răspândirea geografică (continuare) 417
Capitolul XIV. Afinitățile reciproce dintre organisme. Morfologie, embriologie, organe rudimentare 440
Capitolul XV. Recapitulare și concluzii 488

Atât cât îmi pot da seama, după ce m-am ocupat multă vreme de acest subiect, condițiile de viață par să acționeze pe două căi: direct asupra întregului organism sau numai asupra unor anumite părți ale sale și indirect, afectând sistemul de reproducere. în ceea ce privește acțiunea directă, trebuie să avem în vedere că, în fiecare caz, după cum a subliniat de curând prof. Weismann și după cum am arătat în treacăt și eu în lucrarea mea despre "Variația în condițiile vieții domestice", există doi factori, și anume natura organismului și natura condițiilor. Primul factor pare a fi cel mai important, deoarece variații asemănătoare se produc uneori, după câte ne putem da seama, în condiții diferite; iar pe de altă parte, variații diferite se produc în condiții care par a fi aproape uniforme. Efectele asupra descendenților sunt fie definite, fie nedefinite. Ele pot fi considerate ca fiind definite atunci când toți sau aproape toți descendenții unor indivizi supuși influenței unor anumite condiții, timp de multe generații, se modifică în același fel. Este foarte greu să ajungi la vreo concluzie în ceea ce privește gradul schimbărilor produse în acest mod definit. Oricum, însă nu încape îndoială că pe această cale apar multe schimbări mărunte, ca de pildă mărimea în funcție de cantitatea hranei, culoarea în funcție de natura hranei, grosimea pielii și pilozitatea în funcție de climă etc. Fiecare dintre nenumăratele variații de culoare pe care le prezintă penele păsărilor noastre domestice trebuie să fi avut vreo cauză eficientă; și dacă o aceeași cauză ar acționa în mod uniform în decursul unui lung șir de generații, asupra unui mare număr de indivizi, atunci probabil că ei s-ar modifica în același fel. Fenomene ca, de pildă, excrescența complexă și neobișnuită care urmează uneori după injectarea unei picături de venin de către o insectă producătoare de gale ne arată ce curioase modificări se pot i, produce la plante printr-o schimbare chimică a naturii sevei.
Variabilitatea nedefinită este un rezultat al schimbării condițiilor, mult mai obișnuit decât variabilitatea definită și a avut probabil un rol ; mai important în formarea raselor noastre domestice. Vedem variabilitate nedefinită în nenumăratele deosebiri neînsemnate prin care diferă indivizii aceleiași specii și care nu pot fi puse în seama moștenirii de la vreun părinte sau de la vreun strămoș îndepărtat. Ba uneori se ivesc chiar diferențe considerabile la puii aceleiași generații sau la plantele dezvoltate din semințe provenite din aceeași capsulă. La mari intervale de timp, printre milioanele de indivizi crescuți în aceeași țară și hrăniți aproape la fel, apar devieri cu o structură atât de puternic pronunțată, încât pe drept cuvânt sunt denumite monstruozități; dar monstruozitățile nu pot fi separate printr-o linie precisă de variațiile mai mici. Toate aceste schimbări de structură fie că sunt foarte mici, fie că sunt extrem de pronunțate, apărând printre numeroși indivizi care trăiesc laolaltă, pot fi privite ca efecte nedefinite ale condițiilor de viață acționând asupra fiecărui organism, cam în același fel în care un curent de aer rece acționează într-un mod nedefinit asupra mai multor persoane, provocându-le tuse sau răceli, reumatisme sau inflamarea diferitelor organe, după starea organismului sau după constituția lor.
Cât privește ceea ce am numit acțiunea indirectă a condițiilor schimbate, manifestată prin influența lor asupra sistemului reproducător, putem deduce că variabilitatea este determinată în acest mod - în parte prin faptul că sistemul reproducător este extrem de sensibil la orice schimbare a condițiilor și în parte prin asemănarea ce există între variabilitatea care urmează după încrucișarea dintre specii diferite și variabilitatea care poate fi observată la plante și animale atunci când cresc în condiții noi sau nenaturale - fapt remarcat de Kolreuter ș. a.
Multe fapte ne arată în mod limpede cât de sensibil este sistemul reproducător chiar față de schimbările neînsemnate ale condițiilor înconjurătoare. Nimic nu-i mai ușor decât să domesticești un animal, dar puține lucruri sunt mai grele decât să-l faci să se reproducă de bunăvoie în captivitate, chiar atunci când masculul și femela sunt ținuți împreună.