Sunt adesea surprinsă să văd cât de mulți oameni
sunt uimiți de acest mod de a funcționa, vechi de când lumea. Acțiunile
manipulatorilor, descrise pe larg în atâtea romane și filme, nu ar mai trebui
să surprindă pe nimeni! Cum se face atunci că ne pierdem timpul ca să
descoperim din nou cum funcționează? Până când veți fi convinși că asemenea
oameni nu există? Manipularea mentală este atât de simplă și de standard încât
poate fi rezumată în câteva cifre: două fețe, patru pârghii, o capcană cu trei
chei, un proces în trei timpi și trei mișcări...
Un manipulator are două fețe
Faptul că are două fețe este principala trăsătură a
unui manipulator. La ședințele de terapie, acest criteriu este validat în 100%
din cazuri. „Spuneți că are două fețe?", „Ah, da! Exact!" în plus,
toți autorii care scriu despre acest subiect au căzut de acord asupra acestui
punct.
Prima dintre fețele manipulatorului este foarte simpatică și foarte drăguță. Ea
se adresează celor din exterior. Nu apare decât atunci când există un public
sau când manipulatorul se află în faza de seducție. Cea de-a doua este
morocănoasă și crudă. Cu cât va trece mai mult timp, cu atât va deveni mai
urâtă. Ea este rezervată cercului de apropiați. În general, doar victima o
vede. Este și unul dintre motivele pentru care nu îndrăznește să vorbească
despre răutatea celui care o manipulează. Știe că cei care nu îi văd decât fața
simpatică nu o vor crede. Câțiva dintre pacienții mei au reușit întâmplător să
fotografieze privirea plină de ură pe care le-o aruncaseră cei care îi
manipulau și care îți dădea realmente fiori! Era exact privirea plină de
răutate cu care vă fixau cei care vă hărțuiau în curtea școlii ca să vă
intimideze. După ani și ani, ea funcționează la fel de bine. Și-atunci, de ce
să nu te lipsești de ea?
Conceptul celor „două fețe" este, după părerea mea, prima greșeală pe care
o facem în ceea ce îi privește pe manipulatori. Nu este vorba despre două fețe,
ci despre o mască și o față. Fața prietenoasă nu există, ea fiind doar o mască,
pe care și-o pune fiindcă și-a făcut în prealabil niște calcule. Da, știu, e
greu să recunoașteți așa ceva. Cu toate acestea, amintiți-vă că, la școală,
copilul manipulator era deja capabil să aibă la comandă o figură angelică sau,
dimpotrivă, demonică, iar la vremea aceea știați foarte bine că nu e sincer.
Dacă suntem conștienți că fața prietenoasă nu este decât o mască, nu avem decât
de câștigat, deoarece aici se află primul „cârlig". Fiindcă prima dată
când ați interacționat, aceasta este fața pe care i-ați văzut-o, vă imaginați
că este și adevărata sa personalitate și că, practic, aveți de-a face cu o
persoană adorabilă. Ulterior, când figura devine una crudă, sunteți convins că
nu e decât ceva temporar. Vă închipuiți că manipulatorul este o persoană care a
suferit mult. Aveți senzația că l-ați enervat sau că l-ați rănit fără să vă
dați seama. De aceea și reacționează atât de dur uneori. Când își va vindeca
rănile, fiindcă îl veți trata cu bunătate, va redeveni pentru totdeauna
persoana aceea binevoitoare, așa cum este de fapt în forul ei interior. Asta
credeți și v-ați spus în mod repetat despre cel care vă manipulează, nu-i așa? Pe
scurt, mașinăria de fabricat scuze se pune pe treabă. Cu toate acestea, puțin
câte puțin, masca prietenoasă dispare din ce în ce mai des, descoperind fața
cea urâtă. Victimele își irosesc uneori ani întregi încercând să îl determine
pe manipulator să revină la fața cea prietenoasă, fără să își dea seama că
adevărata personalitate a acestuia este cruzimea. Cu cât victimele se arată mai
amabile și mai răbdătoare, cu atât mai rău devine manipulatorul. În loc să se
descurajeze, ele continuă să procedeze în continuare la fel, agravând de fapt
situația. |