Acest
om a restabilit curând ordinea și pacea, dobândind astfel o foarte mare
reputație. Dar, apoi, socotind că o astfel de autoritate nu mai era necesară și
că ar putea chiar să devină odioasă, ducele a înființat în centrul provinciei
un tribunal civil și a pus un președinte foarte bun, fiecare oraș având acolo
avocatul lui. Ba a făcut și mai mult. Știind că asprimea exercitată la început
stârnise oarecare ură și dorind să alunge acest sentiment din suflete, ca
oamenii să-i fie cu totul devotați, a vrut să le arate că, dacă fuseseră comise
unele acte de cruzime, acestea nu se datoraseră lui, ci răutății ministrului
său. În acest scop, profitând de ocazie, l-a expus într-o dimineață pe Orco în
piața publică din Cesena sfârtecat, având alături un butuc și un cuțit mare
plin de sânge. Acest spectacol oribil i-a îngrozit pe locuitori, dar le-a
satisfăcut resentimentele.
Dar să revenim. După ce a reușit să strângă destule forțe și a distrus o mare
parte dintre cele aflate în vecinătatea lui și care i-ar fi putut dăuna,
ducele, ajungând foarte puternic, se credea aproape în întregime pus la adăpost
de pericolele imediate. Vrând însă să-și continue cuceririle, era ținut în loc
de Franța, deoarece știa că regele, dându-și în sfârșit seama de greșeala pe
care o făcuse, nu i-ar fi permis o astfel de acțiune. În consecință, a început
să caute noi alianțe, văzând că se poticnește în relația cu francezii, când aceștia
mergeau spre regatul Neapolelui contra spaniolilor, care asediau Gaeta; și
chiar plănuia să-i facă pe francezi să nu mai fie în stare să-l împiedice și
curând ar fi reușit chiar, dacă Alexandru ar mai fi trăit.
Acestea au fost măsurile luate de el față de starea lucrurilor. Pentru viitor,
avea motive să-i fie teamă că un nou papă va fi potrivnic planurilor sale și va
încerca să-i ia ce-i dăduse Alexandru, tatăl lui. Ca să prevină această
situație, a recurs la următoarele patru mijloace: întâi, stingând complet
stirpea seniorilor pe care îi deposedase, pentru ca papa să nu se poată servi
de ea contra lui; al doilea, cointeresându-i pe seniorii romani, ca să-l țină
pe papa la respect prin intermediul lor; al treilea, câștigând de partea lui
cât mai mulți membri ai Colegiului Cardinalilor; al patrulea, devenind, înainte
de moartea papei care încă trăia atunci, destul de puternic ca să reziste
singur primelor atacuri. În momentul în care Alexandru a murit, trei dintre
aceste lucruri erau deja înfăptuite, socotind că al patrulea era ca și făcut.
Într-adevăr, îi suprimase pe toți seniorii deposedați pe care putuse să-i
prindă, foarte puțini reușind să-i scape; seniorii romani fuseseră cointeresați
și aproape tot Colegiul Cardinalilor era de partea lui.
|
Adevăr Divin
