Direcția

Direcția - Etapa Conștientizării are ca scop dezvăluirea direcției spre care trebuie să va îndreptați ca specie umană.
Omenirea a parcurs de-a lungul istoriei, mai multe etape. Fiecărei etape i-au corespuns anumite principii corelate cu dezvoltarea înțelegerii și transformării societății voastre.
Cartea a doua din ciclul Etapa Conștientizării, încearcă să definească direcția spre care trebuie să vă îndreptați de acum înainte, pentru a demonstra că ați înțeles pasul uriaș necesar cuprinderii esenței existenței în următoarea perioada de dezvoltare, și totodată, implementarea unui comportament evoluat, asimilat de fiecare dintre voi.
Numai înțelegând corect direcțiile trasate de respectare a principiilor de pace, armonie, echilibru și dragoste, veți putea face următorul salt în evoluție. Tot ceea ce nu va fi conform acestor principii se va nărui de la sine.

Cuvânt înainte 7

1. Supărarea și buna dispoziție 9
2. Cine sunt eu? 14
3. Trezirea, Conștientizarea 19
4. Importanța mea în rândul celorlalți 24
5. Încrederea în tine 31
6. Drumul, ca perspectivă asupra viitorului 38
7. Neacordarea cu ceilalți 43
8. Aprecierea și recunoștința 50
9. Întoarcerea spre ceea ce este important 55
10. Înțelegerea Totului în Tot, ca ansamblu în care ne aflăm 63
11. Corectarea gândirii 67
12. Cine conduce planeta? 73
13. Rearmonizarea vieții, așa cum este ea 81
14. Regulile necesare de respectat și ce se întâmplă dacă le încâlci 85
15. Când se va schimba situația din jur? 90
16. Etapele evoluției Umanității 98
17. Ordinea și haosul 104
18. Impactul schimbării 111
19. Schimbarea puterii și definirea viitorului 116
20. Ordinea valorilor 123
21. Dreptatea și nedreptatea din jur 130
22. Sensul evoluției Umanității 137
23. Cum trebuie să gândesc în etapa actuală 144
24. Susținerea / Intervenția 152
25. Ridicarea nivelului de percepție și înțelegere - Conștiința 156

Cine sunt eu cel care citește aceste rânduri? Cum mă pot autodefini? Sunt oare copilul mamei care mă crede încă un copil? Sunt angajatul pe care-l cunosc colegii săi?
Sunt oare omul de pe stradă care trece în rând cu ceilalți? Sunt prietenul pe care-l cunoaște grupul său, sau sunt omul respectat pe care-l salută vecinii? Cine sunt eu? Sunt cel care a visat cândva ceva... și acum execut ceea ce cred alții că trebuie realizat?
Cine sunt eu? Sunt oare propriul meu stăpân? Am propriile mele păreri și propria mea înțelegere și pricepere pe care vârsta mi le-a conferit? Cine sunt eu? Sunt doar un nume pe listele cu alte nume, un cod numeric personal în marea de numere de identificare? Cine sunt eu? Sunt oare mai presus sau mai prejos decât alții din jur, mă deosebesc oare de multele persoane care dețin aceleași titluri, funcții, poziții ca și mine? Cine sunt eu? Sunt mama / tatăl, sunt angajatul remunerat sau elevul care este încă pe băncile școlii? Oare cine sunt eu în acest amalgam de informații și întâmplări din jurul meu? Cum mă pot autodefini exact, eu, în fața mea?
Este simplu: eram copil și visam să îndeplinesc multe lucruri minunate. După aceea, anii au trecut, valuri de întâmplări și evenimente s-au succedat, și acum, când mă uit în trecut, nu-mi aduc aminte decât întâmplări răzlețe, succesiuni de evenimente care mi-au definit viața așa cum s-a construit.
Dacă ar fi să le aștern ca și rezumat pe o hârtie, ar încăpea în linii mari pe o pagină.
Dar cine sunt eu? Sunt cel care și-a uitat visurile și dorințele copilăriei, a uitat efervescența tinereții, când orice părea posibil, când eram inconștient și de neabătut din drum... când orice mi se părea posibil. Acum, când mă uit în trecut, îmi dau seama că lucrurile s-au petrecut cumva, dar nu chiar cum visam la un moment dat. Oare de ce? Pentru că așa mi-a fost soarta? Pentru că așa au căzut zarurile? Sau pentru că, la un moment dat am pierdut controlul asupra vieții mele, ducându-mă în direcții care erau mai puțin atrăgătoare, dar îmi ofereau mai multă siguranță? Sau poate pentru că n-am vrut să risc prea mult, sau poate pentru că mi-am spus: lasă că o să fac mai târziu asta... și au trecut mulți ani de atunci...
Deci, cine sunt eu care citesc aceste rânduri? Sunt cel de care sunt mândru, sau sunt cel de care nimeni nu are nimic de spus? Sunt cel care a hotărât că lucrurile au o ordine pe care o dictează societatea și trebuie să fiu aliniat în rândul cu ceilalți?
Cine sunt eu? Eu sunt cel care mi-aduc aminte de mine ca spirit curat și liber, care știa exact ceea ce-și dorea să ajungă și ce să realizeze. Sunt cel care acum, când citesc aceste rânduri, mi-aduc aminte de visurile tinereții și ale copilăriei mele, când păreau realizabile și apropiate, doar cât să întinzi mâna și să le atingi.