Încăperea aleasă drept sală de mese pe
perioada refacerii conacului, era fosta sufragerie din așa numita anexă a
oaspeților. Prevăzută cu ferestre mari pe două din laturile sale, încăperea era
deosebit de primitoare, atât datorită luminii care pătrundea prin perdelele
brodate atârnate la geamuri, cât și datorită mobilierului din lemn natur.
Masivitatea mesei lungi din mijlocul încăperii, a celor 16 scaune aranjate pe
laturile lungi ale mesei și a celor 4 comode mari pentru veselă, aliniate lângă
pereți, era îndulcită de motivele florale cu care mobilierul era decorat.
La una dintre laturile mesei erau deja așezați și prinși într-o conversație
Felicia, Dana, Vlad și Tudor.
Tinerii își făcură intrarea cu zgomot și se așezară grupați de cealaltă parte a
mesei.
Felicia remarcă, fără a fi totuși mirată de acest lucru, faptul că tinerii erau
îmbrăcați în exact aceleași haine cu care călătoriseră până la conac. Nu mai
aveau rucsacurile, dar în rest arătau la fel că în momentul în care descinseseră
din mașină. In schimb, se văzu că aveau poftă de mâncare, devorând rapid toată
mâncarea așezată în oale și străchini de lut smălțuite, pregătită cu multă
grijă de Florica, bucătăreasa de ani de zile a Feliciei.
Florica, între două drumuri de aprovizionare a mesei cu platouri cu mâncare,
aprecie că momentul cel mai potrivit de a pune și ea o întrebare ar fi acela în
care tinerii dădură semne că s-au săturat, delectându-se deja cu fructele
risipite pe masă și, se adresă Danei:
- Ai avut draga mea timp să vezi, măcar așa în fugă, cuferele cu cărți ale
doamnei Felicia? Mă gândesc că este multă muncă să scoateți toate cărțile, sa
le aranjați pe categorii și apoi să le puneți în biblioteca. Așa mi-a spus
doamna Felicia ca veți face. Dar eu una, nu prea cred că vă va ajunge vacanța
pentru asta.
- Da, răspunse Dana zâmbind, le-am văzut. Este într-adevăr foarte mult de
lucru, dar ca să fiu sinceră, mă încântă faptul că am șansa de a vedea o serie
de cărți deosebite. Cărți vechi, cărți din domenii diferite, cărți care ar putea
fi ușor încadrate în categoria de patrimoniu, cărți de suflet.
- Te înțeleg. Știi că doamna Felicia are si o minunată colecție de cărți
bisericești adunate de
bunicul ei din toată țara?
- Nu, chiar nu știam acest lucru, iar asta nu face decât să îmi sporească și
mie și echipei, nerăbdarea de a începe aranjarea bibliotecii.
Doar că nerăbdarea de aranja biblioteca, a început să se ofilească pe parcursul
etapelor de scoatere a cărților din lăzi și de sortare, etape care s-au
dovedit, în numai câteva zile, că sunt obositoare pentru echipa de tineri.
Aceștia pierdeau practic o mulțime de timp în momentele în care, scoțând
cărțile, dădeau de vreun titlu pe care îl știau. Începeau astfel discuții care
întrerupeau activitatea de sortare. Și, curând, se dovedi că de fapt această
fază a discuțiilor deveni prioritară pentru ei.
Astfel încât, deveni evident pentru toți că ajunseseră într-un impas. |
Adevăr Divin
