Rezultatul este o relaxare completă a corpului
și a minții, o armonie, o bucurie profundă pe care fiecare ființă umană visează
să o cunoască, pentru că toată lumea știe că fericirea nu depinde de acumularea
de putere sau bunuri materiale.
„Ești ceea ce cauți", spun maeștrii tantrici.
Căutarea acestei simple stări de fericire, eliberată de dogme și credințe
religioase, de supunerea față de preoți și speranța că altcineva va media
relația noastră cu divinul, reprezintă centrul căutării tuturor oamenilor și
este o cale laică prin excelență. Noi pur și simplu dorim independență,
armonie, o bucurie continuă și atât de profundă a lumii, încât nicio teamă și
nicio anxietate să nu o poată întina.
Scopul este simplu, poate fi împărtășit de toate ființele, fie că sunt
materialiste sau atrase de spiritualitate, deoarece toți oamenii aspiră la
fericire. Realizarea ei este însă dificilă, deoarece nu presupune niciun
romantism. Se bazează pe acceptarea singurătății noastre, prin care vom realiza
că suntem conectați la tot.
Apartenența la grupuri generează adesea un fel de narcoză care ne dă iluzia că
împărtășim ceva care lipsește tuturor membrilor grupului: completitudinea.
Frica noastră principală, frica de dizolvare, teama de a nu fi nimic, ne
împiedică pur și simplu să realizăm că atunci când credem că suntem un lucru
individual, așadar izolat, suntem doar acel lucru și pierdem tot restul. Prin
acceptarea faptului de a nu fi nimic, câștigăm lumea. Această formulare logică
reprezintă cheia viziunii tantrice, evidențiind rolul creativ al dorinței și
pasiunilor care, prin senzorialitate, sunt văzute că fiind calea cea mai rapidă
care ne conduce către Sine - cu condiția de a conveni asupra modului în care
tantricul se raportează la „dorințele și pasiunile" sale și de a realiza
necesitatea ca el să le manifeste la modul absolut.
Prima întrebare care apare este dacă e posibil să-ți trăiești întreaga viață cu
pasiune, fără ca dezvoltarea pasiunii să creeze un dezechilibru în viața ta,
făcând-o să devină contrariul ei. Oamenii rezonabili răspund că pasiunile duc
inevitabil la suferință. Această este, de fapt, etimologia latină a cuvântului
„pasiune": passio - suferință.
Experimentăm această denaturare a sensului cuvântului de la o vârstă fragedă
și, în general, cei care încearcă experiența pasiunii continue se aprind,
suferă și se sting. Prin urmare, nu avem exemple convingătoare de a trăi cu
pasiune, de aceea putem decide că este mai prudent să nu ne lansam în sferele
pasionale, întrucât acest demers ne va aduce scurte momente de inevitabil
preaplin, după care ne vom atașa cu disperare de un rezervor de viață devenit
inaccesibil.
Viziunea tantrică se bazează pe continuitatea experienței. Modificările brutale
la care ne expunem ne epuizează.
Cu toții am simțit acest fior al ființei timp de câteva secunde sau de câteva
ore. Dacă ne examinăm trecutul, ne vom aminti că am fost, în copilărie sau
adolescență, complet conectați la lumea înconjurătoare. Memoria acestei
comuniuni extatice cu o ființă sau un obiect ne va pregăti să mergem mai
departe în acceptarea pasiunii de a fi.
Cu cât aprofundez mai mult calea tantrică, cu atât mai mult simt că este
posibil să descoperim în cultura noastră urme ale acestei libertăți, ale
acestei întoarceri la sursă, la simplitate, la experiența fundamentală a lui
„Eu sunt", pe care toate ființele pot să o împărtășească. |