Buddha - Cartea vieții

După părerea noastră, toate adevărurile morale esențiale ale creștinismului au rădăcini adânci în natura lucrurilor și nu se află în contradicție, după cum s-a pretins deseori, cu ordinea cosmică a lumii. Biserica le-a formulat prin anumite simboluri și, pentru că aceste simboluri conțin contradicții și intră în conflict cu știința, clasele luminate s-au îndepărtat de religie. Dar budismul este o religie care nu cunoaște nicio revelație supranaturală și proclamă doctrine ce nu au nevoie de alte argumente decât acela de „veniți și vedeți”.
Buddha își bazează religia exclusiv pe cunoașterea pe care o are omul despre natura lucrurilor, pe un adevăr demonstrabil. Comparația creștinismului cu budismul va ajuta mult la distingerea între ceea ce au esențial și accidental aceste două religii, între ceea ce este etern și ceea ce este trecător, adevărul alegoriei în care și-a găsit expresia simbolică.
Să sperăm că această „cartea a vieții și a adevărului” îi va ajuta și pe budiști, și pe creștini să înțeleagă și mai temeinic spiritul credinței lor, astfel încât s-o înțeleagă în întreaga sa întindere și profunzime.

FERICIRE!

I. Fericire! 13
II. Samsara și nirvana 14
III. Adevărul care izbăvește 17

PRINȚUL SIDDHARTHA DEVINE BUDDHA

IV. Nașterea lui Buddha 21
V. Legăturile vieții 26
VI. Cele trei dureri 28
VII. Buddha renunță la lume 32
VIII. Regele Bimbisara 37
IX. Căutările lui Buddha 41
X. Penitentă la Uruvela 47
XI. Mara cel rău 49
XII. Iluminarea 52
XIII. Primii convertiți 56
XIV. Cererea lui Brahma 57

ÎNTEMEIEREA ÎMPÃRÃȚIEI ADEVÃRULUI

XV. Upaka 59
XVI. Predica de la Benares 61
XVII. Sangha 67
XVIII. Yasa, tânărul din Benares 69
XIX. Trimiterea discipolilor în misiune 73
XX. Kashyapa 74
XXI. Predica de la Rajagaha 77
XXII. Darul regelui 81
XXIII. Sariputra și Maudgalyayana 83
XXIV. Nemulțumirea poporului 84
XXV. Anathapindika 84
XXVI. Predica despre generozitate 88
XXVII. Tatăl lui Buddha 89
XXVIII. Yasodhara 91
XXIX. Rahula 94
XXX. Jetavana 97

CONSOLIDAREA RELIGIEI LUI BUDDHA

XXXI. Jivaka, medicul 103
XXXII. Tatăl și mama lui Buddha ating nirvana 105
XXXIII. îngăduirea femeilor în sangha 106
XXXIV. Regulile comportării monahilor budiști față de femei 106
XXXV. Visakha 108
XXXVI. Uposatha și Patimokkha 112
XXXVII. Schisma 114
XXXVIII. Refacerea armoniei 117
XXXIX. Bhiksu mustrați 123
XL. Devadatta 124
XLI. Scopul 127
XLII. Interzicerea miracolelor 128
XLIII. Zădărnicia lumii 130
XLIV. Precepte pentru novici 133
XLV. Reguli pentru ordin 134
XLVI. Cele zece porunci 135
XLVII. Misiunea predicatorilor 136

PROPOVÃDUIREA LUI BUDDHA

XLVIII. Dhammapada 141
XLIX. Cei doi brahmani 149
L. Respectarea celor șase părți 154
LI. întrebarea lui Simha despre nimicire 156
LII. Orice existență este spirituală 162
LIII. Identitate și nonidentitate 163
LIV. Buddha nu mai este Gautama 172
LV. O singură esență, o singură lege, un singur scop 174
LVI. Lecția dată lui Rahula 176
LVII. Predica despre insultă 178
LVIII. Răspunsuri date de Buddha unui deva 180
LIX. Lecții 182
LX. Amitabha 184
LXI. învățătorul necunoscut 191

PARABOLE ȘI ISTORIOARE

LXII. Parabole 193
LXIII. Casa incendiată 193
LXIV. Orbul din naștere 195
LXV. Fiul pierdut 195
LXVI. Peștele năuc 196
LXVII. Păcălitorul păcălit 197
LXVIII. Patru feluri de merite 200
LXIX. Lumina lumii 201
LXX. O viață de lux 201
LXXI. împărțirea binecuvântării 202
LXXII. Nesăbuitul nepăsător 204
LXXIII. Ajutor în deșert 205
LXXIV. Buddha semănătorul 208
LXXV. Paria 209
LXXVI. Femeia de la fântână 210
LXXVII. Pacificatorul 211
LXXVIII. Câinele înfometat 212
LXXIX. Despotul ...
LXXX. Vasavadatta 214
LXXXI. Nunta din Jambunada 216
LXXXII. în urmărirea unui hoț 219
LXXXIII. în regatul lui Yamaraja 220
LXXXIV. Boabele de muștar 223
LXXXV. Sariputra își urmează învățătorul pe apă 226
LXXXVI. Bhiksu cel bolnav 227

ULTIMELE ZILE

LXXXVII. Condiții de prosperitate 231
LXXXVIII. Purtarea dreaptă 233
LXXXIX. Pataliputra 233
XC. Credința lui Sariputra 236
XCI. Oglinda Adevărului 238
XCII. Ambapali 240
XCIII. Predica de adio a lui Buddha 244
XCIV. Buddha își anunță moartea 247
XCV. Fierarul Chunda 252
XCVI. Maitreya 255
XCVII. Moartea lui Buddha 259

CONCLUZIE

XCVIII. Cele trei personalități ale lui Buddha 267
XCIX. Scopul ființei 270
C. Laudă tuturor Buddha 274

Și adevărul dorește să se arate; adevărul năzuiește să devină conștient; adevărul se străduiește să se cunoască pe sine.
Adevărul există în piatră, căci piatra există cu adevărat, și nu este putere în lume, divinitate, om sau demon care să poată face ca ea să nu existe. Dar piatra nu este conștientă.
Adevărul există în plantă și viața ei poate să capete expansiune: planta crește, înflorește și face fructe. Frumusețea ei este minunată, dar planta nu este conștientă.
Adevărul există în animal: el se mișcă și percepe lucrurile din jur; distinge și învață să aleagă. Animalul are o conștiință, dar încă nu e conștiința adevărului. Este numai conștiința eului.
Conștiința eului orbește ochii minții și ascunde adevărul. Aceasta este originea greșelii, sursa iluziei, sămânța păcatului.
Eul generează egoismul. Nu există rău care să nu provină din eu. Nu există nedreptate care să nu fie produsă de afirmarea eului.
Eul este principiul urii, nedreptății și calomniei, al insolenței și indecenței, al furtului și al escrocheriei, al împilării și al vărsării de sânge. Eul este Mâra, ispita, răufăcătorul, cel ce face rău.
Eul ademenește prin plăceri. Eul făgăduiește un paradis feeric. Eul este vălul lui Mâra seducătorul. Dar plăcerile eului sunt lipsite de realitate, labirintul său paradiziac este drumul infernului, iar frumusețea lui oare se ofilește aprinde flăcările dorinței oare nu poate fi satisfăcută niciodată.
Cine ne va elibera de tirania eului? Cine ne va salva de suferințe? Cine ne va așeza într-o viață plină de fericire?
Totul este vicisitudine în lumea peste care domnește samsâra. vicisitudine și suferință. Dar fericirea adevărului este mai mare decât toate vicisitudinile. Adevărul dăruiește pace spiritului agitat, învinge greșeala, stinge flăcările dorinței și duce la nirvana.
Preafericit este cel ce a găsit pacea nirvânei! Este calm în lupte și în frământările vieții; este la adăpost de orice schimbare; sfidează nașterea și moartea; rămâne indiferent la suferințele vieții.
Preafericit este cel ce și-a întrupat adevărul, căci și-a atins scopul și e una cu adevărul. Este învingător fără să poată fi rănit; e glorios și fericit fără să poată suferi; e puternic chiar și când ar cădea strivit sub povara trudei sale;