De ce fac asta?

Deși confruntarea cu durerea poate părea o sarcină dificilă, poate fi și o experiență eliberatoare și provocatoare. Ce poate fi mai fascinant decât să ne explorăm propriile adâncimi, să recunoaștem complexitatea psihologică enormă a prietenilor, membrilor familiei și cunoștințelor noastre, să privim relațiile umane cu mai multă înțelegere? După atâția ani de practică, încă îmi iubesc meseria și îi găsesc pe ceilalți extrem de fascinanți: sper ca această carte să vă insufle și dumneavoastră o parte din entuziasmul meu.
Scopul meu este să explic conceptele și strategiile centrale ale psihoterapiei psihodinamice, pe care o practic, adaptându-le la un parcurs de autoexplorare individuală în afara tratamentului. De ce fac asta? începe prin a dezbate natura și scopul mecanismelor psihice de apărare, precum și acele aspecte ale experienței umane care le generează de obicei (Partea I). În secțiunea de mijloc a cărții (Partea a II-a), mai lungă, arunc o privire mai atentă asupra celor mai importante mecanisme de apărare, cu exerciții care să ajute cititorii să își recunoască propriile apărări în acțiune și să identifice sentimentele inconștiente din spatele acestora. Partea a III-a încheie cartea cu o serie de capitole care discută despre modalitățile de a dezarma aceste mecanisme de apărare și a ne gestiona mai eficient cele mai dificile emoții.

PARTEA I
Înțelegerea mecanismelor noastre psihice de apărare 13

UNU
Acel „Eu" pe care nu îl cunosc 15
DOI
Preocupările noastre psihice primare 32
TREI
Peisajul emoțional 46

PARTEA a II-a
Identificarea apărărilor dumneavoastră psihice 61

PATRU
Refularea și negarea 63
CINCI
Deplasarea și formațiunea reacțională 81
ȘASE
Clivajul 99
ȘAPTE
Idealizarea 117
OPT
Proiecția 133
NOUÃ
Controlul 151
ZECE
„Gândirea" 166
UNSPREZECE
Mecanisme de apărare împotriva rușinii 183

PARTEA a III-a
Dezarmarea mecanismelor de apărare 203

DOISPREZECE
Mentalitatea necesară pentru schimbare 205
TREISPREZECE
Rolul alegerilor 218
PAISPREZECE
Viitorul mecanismelor dumneavoastră de apărare 237

Mulțumiri 250
Lecturi suplimentare 253
Despre autor 255

Pe de o parte, amorțirea temporară față de o durere copleșitoare vă poate ajuta să treceți peste pierderea unei persoane dragi; pe de altă parte, dacă vă hotărâți să nu vedeți absența emoțională din copilăria dumneavoastră, poate însemna că nu vedeți felul în care acel trecut joacă un rol în căsnicia dumneavoastră nefericită. Evitarea conștientizării faptului că ne îndreptăm cu toții către moarte ne permite să funcționăm zilnic și să ne vedem de viețile noastre; dacă ne implicăm în comportamente cu nivel înalt de risc deoarece credem, în mod inconștient, că suntem invulnerabili, si nu muritori ca toți ceilalți, ne putem confrunta cu consecințe tragice.
Excluzând o mare parte din experiența noastră emoțională ne epuizăm, ne reducem puterea și capacitatea de supraviețui în lume. De exemplu, furia ne poate motiva să facem schimbări importante în viețile noastre — să ieșim dintr-o relație nesănătoasă, cu un partener egoist, sau să punem punct unei prietenii care funcționa doar din partea noastră, protejându-ne, astfel, de un tratament inadecvat. Dacă recunoaștem vinovăția și regretul pe care îl simțim pentru modul în care ne-am comportat, ne putem revanșa față de o persoană la care ținem.
Deviind sau redirecționând exprimarea unora din cele mai puternice emoții, mecanismele noastre de apărare ne determină, de obicei, să acționăm în moduri care nu ne aduc ceea ce avem nevoie cu adevărat; în schimb, ele pot fi contrare propriilor interese sau chiar autodistructive.
Cel mai rău lucru este că apărările psihice pot exclude sau redirecționa greșit părți ale vieții noastre emoționale de care avem nevoie pentru ca relațiile noastre să fie eficiente — nu doar amoroase, ci si cele legate cu membrii familiei și prietenii apropiați sau colegii de muncă. Dacă blocați conștientizarea propriilor nevoi, nu puteți dezvolta o intimitate reală. Dacă vă „înghițiți" furia sau nefericirea mâncând compulsiv, nu sunteți motivați să acționați asupra cauzei acestor sentimente, acasă, cu prietenii sau colegii de muncă. Oamenii care obișnuiesc să se retragă atunci când altcineva exprimă o emoție care îi înspăimântă vor dezvolta relații limitate, nesatisfăcătoare, care nu prezintă nicio amenințare.
Pe parcurs, această carte va aplica tot ceea ce aflăm despre mecanismele de apărare pentru a ajunge la o înțelegere a impactului lor în relațiile noastre. Vom analiza rolul pe care îl joacă acestea în tiparele nefericite de care nu putem să scăpăm, incapacitatea de a ne apropia și a ne angaja față de cineva, probleme recurente la locul de muncă, prietenii care se destramă, comunicări dificile cu părinții sau copiii noștri etc.
Scopul nostru final va fi să învățăm să dezarmăm acele mecanisme de apărare care ne împiedică să realizăm un contact satisfăcător cu oamenii importanți din lumea noastră, și să găsim modalități mai eficiente de a exprima ceea ce se află în inconștient. Nu toate mecanismele de apărare trebuie să fie dezarmate, și nici nu trebuie să ne confruntăm cu tot ceea ce se află în inconștient; dar atunci când apărările noastre devin prea rigide sau prea adânc înrădăcinate, perturbând în mod profund relațiile noastre, trebuie să dezvoltăm metode mai conștiente și mai flexibile de a face față.

CE ESTE UN MECANISM PSIHIC DE APÃRARE?

La fel ca noțiunea de minte inconștientă, și ideea de apărări psihologice a intrat în limbajul curent, colorând înțelegerea noastră despre natura umană. Aproape toată lumea înțelege ce înseamnă să pari defensiv sau să reacționezi defensiv. Folosim acele cuvinte pentru a descrie comportamentul oamenilor atunci când aceștia nu vor să recunoască adevărul cu privire la ceva ce s-a spus despre ei.