Chiar mai mult, în relatările lui Adamski,
venusianul era doar una dintre ființele extraterestre cu care George s-a
întâlnit, și dintre care destul de multe erau integrate în societatea noastră,
conduceau mașini (era tipic pentru ei să îl ia cu mașina pe Adamski de la
hotelul său și să îl aducă înapoi în același loc, după o călătorie rapidă în
jurul Lunii sau pe nava lor mamă), și mulți arătau ca niște oameni de afaceri
normali.
În conformitate cu declarațiile lui Adamski și cele ale biografilor săi,
asemenea scenarii nu erau limitate doar la Statele Unite. Louise Zinsstag a
relatat o întâlnire cu doi extratereștri în Basel, iar aceștia vorbeau fluent
germana. La fel de straniu, într-o altă carte a ei, George Adamski: Their Man
on Earth („George Adamski, omul lor de pe Pământ"), acest incident nu mai
apare menționat.
Evident că în acea perioadă, în care presa făcea multe glume pe seama
„omuleților verzi", descrierea unor extratereștri atât de asemănători cu
noi a fost o adevărată bombă. Nimeni nu se aștepta la o asemenea ipoteză. Este
unul dintre motivele pentru care am considerat că relatările lui Adamski ar
putea fi reale. Bineînțeles că Adamski i-a descris pe extratereștrii „săi"
ca acceptând complet propriile lui teorii filosofice (sau poate că a fost
alegerea lor să prezinte astfel de atitudini). Cu toate acestea, Adamski nu a
vorbit niciodată de omuleți verzi, ca să nu mai vorbim de omuleți cu antene.
Ceva asemănător se petrece și în zilele noastre. Deoarece, atunci când vine
vorba despre ființe extraterestre, majoritatea oamenilor se gândesc la acei
Mici Cenușii, cu capul în formă de bec (și care, dacă într-adevăr există, mie
mi-ar părea mai degrabă asemănători cu niște roboți biologici), în timp ce
ideea unor ființe extraterestre care să aibă aspect uman aproape că s-a
pierdut. Însă acesta este subiectul pe care îl vom discuta pe parcursul acestei
cărți, și anume acela al ființelor extraterestre care seamănă atât de mult cu
oamenii, încât ar fi aproape imposibil să fie catalogați ca fiind altceva decât
oameni, și tocmai de aceea, ei pot să își ducă liniștit viața printre noi.
Nivelul tehnic și științific pe care aceste ființe extraterestre l-au prezentat
lui Adamski era apropiat de nivelul pe care acest om, destul de puțin trecut
prin școală, era pregătit să îl accepte, adesea fără să-l înțeleagă. Spre
exemplu, extratereștrii i-au vorbit despre existența a 12 planete în sistemul
nostru solar, un vechi concept teosofic, care a luat naștere din comparația
dintre sistemul solar și un tub cu raze catodice. Bineînțeles că nivelul de
cunoștințe din geometrie al lui Adamski era foarte limitat. Descrierea lui cu
privire la panoul de comandă al navei-cercetaș pare chiar și mai absurdă:
șiruri de butoane, ecrane cu niște semne grafice animate, misterioase, apoi o
lentilă care este încastrată în podea și așa mai departe. Însă trebuie să ținem
seama că lui Adamski îi fuseseră prezentate lucruri pe care nivelul lui scăzut
de educație nu i-a permis să le înțeleagă pe deplin.
Pe de altă parte, mai era și realitatea extraterestră: lumina care venea de
nicăieri, „licurici spațiali" și revelația pădurilor și animalelor de pe
Lună. Am convingerea că Adamski chiar a vizitat un mediu extraterestru, însă
probabil el nu a înțeles corect toate datele și nu a știut cum să le
interpreteze.
Totuși, datorită ignoranței științifice profunde a lui George Adamski, povestea
lui a fost spusă astfel încât să se poată observa cu ușurință că niciun escroc
nu ar fi avut cum să scrie vreodată așa ceva. |
Adevăr Divin
