Akhenaton Faraonul Soare

Cine dintre noi nu este fascinat sau intrigat de acest Faraon eretic și beat de Soare, care a fost Akhenaton? Nu este nicio îndoială că această carte, ce îl are ca figură centrală, se detașează de toate cele care i-au fost consacrate până în prezent.

Într-adevăr, scrierea ei nu este fructul unei cercetări bazate pe date arheologice, ci rezultă dintr-o serie de viziuni în ceea ce unii numesc Cartea Timpurilor. Din perspectiva asta este în același timp unică și surprinzătoare.

Autorul – al cărui bestseller îl cunoaștem deja Cartea secretă a lui Jeshua – s-a lăsat ghidat, de-a lungul unei existențe anterioare pentru a redescoperi viața personajului Nagar-Teth, terapeut și instructor apropiat al Faraonului Akhenaton.

Prin ochii săi pătrundem astfel într-o veritabilă și captivantă frescă istorică în care se întâlnesc destine ieșite din comun, punând în scenă ființe pasionale în căutarea lor frenetică a Divinului.

Deși ne transportă în nisipurile Egiptului de acum vreo 3500 de ani „Akhenaton Faraonul Soare” nu este totuși o carte despre trecut. Este o operă intensă și magică ce plonjează adânc în miezul marilor preocupări umane, cele care nu ne părăsesc niciodată, în căutarea identității noastre, a fericirii, a iubirii, de asemenea a infinitei Lumini de care suntem atât de des nostalgici.

Carte revelatoare, carte de foc, carte de actualitate, această mărturie veridică dar care se poate citi cu ușurința unui roman, va ști să îi inspire pe cei care vor să-și lumineze prezentul și să devină adevărați artizani ai lui.

Iată, fără nicio îndoială, una din cărțile majore ale lui Daniel Meurois...

Prefața editorului
Cuvânt înainte
Cap. I - Noaptea din Alpu
Cap. II – Teba
Cap. III - Zborul ibisului
Cap. IV - Nu ești un preot adevărat!
Cap. V - Locuința Strălucitorului
Cap. VI – Akhenaton
Cap. VII – Binecuvântarea
Cap. VIII – Mărturisirea
Cap. IX – Clandestinitate
Cap. X - Culorile adversității
Cap. XI – Solitudine
Cap. XII - Argumentul celor slabi
Cap. XIII - Cutremurul sufletului
Cap. XIV – Scarabeul
Cap. XV – Asneti
Cap. XVI - Blândețea intransigentă
Cap. XVII - Cei de sus
Cap. XVIII - Pe celălalt mal
Cap. XIX – Sanandaton
Cap. XX - Noaptea lui Sed
Cap. XXI – Smenkheré
Cap. XXII - Mă las în voia Ta

„O inimă, se scutură, se lucrează. Va trebui să sap multe brazde și, cu propriile mele mâini, să frământ mult această argilă din care este făcut un mare număr de oameni! În dimineața aceasta, am văzut ce presupuneam dintotdeauna și de care mă temeam.

Nimeni nu mai este preocupat de ceea ce simt ca fiind Viața.

Nimeni nu mai are conștiința Soarelui.

Că marii mei preoți sunt curteni de generații întregi și că înnoadă intrigă după intrigă ca să nu piardă nici o picătură de putere, acest lucru nu e nou pentru mine...

Dar ca poporul, până în cele mai mici sanctuare ale sale, să delege el însuși capacitatea de a se ruga, e mai palpabil decât oricând pentru mine și face să-mi fie insuportabilă aceasta situație. Și-a pierdut sufletul delegând puterea inimii sale.

Iubirea, această Iubire care ne împinge să umblăm, nu-i mai face pe toți să trăiască pentru că a devenit câștigul traiului câtorva funcționari.

Conștiințele noastre au învățat lenea. Arta de a oferi laude Luminii Eterne a devenit o meserie pe care o retribuim și care îl privează pe altul de suflul său.

Cum să suporți toate acestea mai mult timp fără să se veștejească ceea ce e mai frumos în tine?

Ce trebuie să gândești despre un popor care-și speră mica fericire cotidiană în schimbul a câtorva fructe și rugăciuni cumpărate de la un preot?

Poți să-mi spui cine, în lumea asta, este încă preocupat de drumul ce duce de la inima sa la Eternitate?

În ce mă privește, nu văd decât oameni morți și care-și doresc să rămână așa. Aceste locuri sunt în descompunere, nu-mi zice contrariul.”