Legile destinului

Karma, să ne reamintim, înseamnă „acțiune”.
Acțiunea este atributul esențial al Vieții.
A acționa înseamnă a trăi, a crea forțe; orice forță este supusă unor legi. În primul capitol vom studia legile acțiunii umane.
Dar acțiunea ființelor în Univers nu este izolată; departe de a fi importantă, ea e minusculă, cu atât mai slabă cu cât actorul ocupă un loc mai puțin înalt pe scara evoluției; acțiunea se exercită într-o lume plină de alte ființe ce creează la rândul lor alte forte, forte a căror influentă ea o suferă în mod inevitabil. Printre acestea, cele mai importante, cele mai constante și mai ineluctabile sunt forțele Naturii; este suficient să aruncăm o privire ca să dobândim certitudinea că, fără ajutorul divin, omul în Univers ar fi ca un fir de pai în mijlocul vârtejului unei imense cataracte; fără Dumnezeu nici un atom n-ar evolua, nici o lume nu s-ar roti în spațiu, nici un suflet nu s-ar trezi la Conștiința divină și la înțelepciune.

Prefață 9

Introducere 13
Considerații preliminare 16
Sufletul, corpurile, conștiințele, evoluția 17

Capitolul 1. Legile acțiunii 27
Legea 27
Reacția este egală cu acțiunea 32
Impactul de răspuns 39
Contagiunea 44
Corelarea forțelor 47
Interferența forțelor 53

Capitolul 2. Providența 57
Providența în natură 58
Providența în lumea ființelor inferioare 62
Providența în Umanitate 72
Harul 78
Respirația Universului 79
Zidul protector al Umanității 81
Ghizii 83
Ierarhia 84

Capitolul 3. Acțiunea omului în lume 87
Liberul arbitru 88
Destinul si Fatalitatea 93
Predestinarea 95
Câteva cazuri de fatalitate karmică 100
Distrugerea karmei 101
Eliberarea 105
Crearea viitorului 108

Capitolul 4. Rezultatele acțiunii 113
Dezvoltarea Trinității în om 113
Cunoașterea 120
Iubirea 134
Puterea 136

Capitolul 5. Rezultatele acțiunii (urmare) 139
Mecanismul Justiției imanente 139
Responsabilitatea 141
Câteva exemplificări ale mecanismului Justiției divine 142
Adaptările speciale 162
Nedreptățile aparente 169

Informații despre Societatea Teosofică 199

Legea - Voința lui Dumnezeu - este țelul spre care omul tinde fără încetare; trebuie să ne forțăm să o cunoaștem și să ne supunem ei, căci nu există interes mai bine înțeles decât acela de a se uni voluntar cu entitatea care stabilește armonia universală: această uniune de spirit, de inimă și de voință între creatură și Creator constituie adevărata Yoga, ce stă la baza filosofiei din Bhagavad-Gita și a „comuniunii" creștine: este scopul, încoronarea vieții oricărei ființe.
Legea este imuabilă, la fel ca Voința divină. Când Planul Universului este deja conceput, sistemul lui de forțe calculat, iar mișcarea evoluției sale stabilită, Brahma, Sfântul Duh, îi lasă locul lui Vișnu, Fiul, care construiește ceea ce gândirea a conceput și animă toate formele prevăzute, și în sfârșit, Shiva, Tatăl, intră în scenă pentru a conferi nemurire ființelor. Arhitectul Divin nu revine niciodată asupra propriilor calcule, nici asupra intențiilor; înțelepciunea lui nu cunoaște obscuritatea și nici eroarea; ceea ce a considerat el excelent îl decretează, iar voința lui este ferită de fluctuațiile umane. Ceea ce a fixat el rămâne, iar omul poate conta pe stabilitatea cea mai desăvârșită a legilor Naturii.
Dacă Legea nu ar fi imuabilă, lumea ar fi amenințată în permanență de perturbare și de distrugere. Dacă o singură crenguță din Arborele Legii ar înceta să existe, domeniul acestei crenguțe ar înceta să existe. Dacă gravitația ar fi suspendată, corpurile ar intra într-o dezordine îngrozitoare și chiar corpurile aflate la suprafața planetelor ar fi azvârlite departe, în spațiu, de forța centrifugă.
Dacă legile care fac din Soare centrul minunat al forțelor vieții ar înceta să lucreze, Moartea s-ar răspândi în întregul sistem solar.
Dacă prin termenul miracol se înțelege „suspendarea legii", se poate afirma cu toată îndrăzneala că miracolul nu există. Când un fapt pare să se producă împotriva legilor naturale, trebuie să tragem concluzia că a intervenit vreo lege necunoscută, care se opune legii violate în aparență - Karma, rădăcină a tuturor legilor, nu poate fi decât imuabilă;