Cele șapte corpuri ale omului

„Dar niciun cuvânt de-al meu nu poate explica sau devoala ceea ce este dincolo de explicație și dincolo de descriere. Cuvintele nu pot decât să se estompeze de-a lungul unei astfel de teme și să o distorsioneze. Doar printr-o meditație îndelungată și răbdătoare, studentul poate spera să simtă vag ceva mai puternic decât el însuși, ceva care îi incită miezul cel mai lăuntric al ființei. Așa cum după privirea constantă a cerului pal al nopții apare, după o vreme, vag conturată și foarte îndepărtată, strălucirea blândă a unei stele, tot astfel și din privirea cu răbdare a vederii interioare se poate ivi raza blândă a stelei spirituale, ca simplă sugestie a existenței unei lumi îndepărtate. Acea lumină îi va răsări numai unei persoane pure, pline de răbdare și de perseverență și mai binecuvântat decât orice binecuvântare posibilă pământească este cel care vede chiar și cea mai palidă sclipire a acelei Străluciri transcendente." (Annie Besant)

Introducere 7

Primul corp. Stula Sharira. Corpul fizic dens 12
Cel de-al doilea corp. Linga Sharira. Corpul astral 15
Cel de-al treilea corp. Prana. Viața 22
Cel de-al patrulea corp. Kama. Corpul dorințelor 25
Cuaternarul sau cele patru corpuri inferioare 29
Cel de-al cincilea corp. Manas. Gânditorul sau Mintea 32
Cum funcționează Manasul 41
Forme subtile ale corpurilor al patrulea și al cincilea 58
Manasul superior 61
Corpurile al șaselea și al șaptelea. Atma-Buddhi. Spiritul 72
Monada privită în evoluție 76
Indicii pentru căutătorul neantrenat 85

Poate aspira parțial spre cele de sus și parțial spre cele de jos. Aceasta este experiența normală a omului obișnuit. Toată viața este un câmp de luptă, iar bătălia se dezlănțuie în regiunea Manasului inferior, unde Manas se luptă cu Kama pentru a dobândi stăpânire asupra omului. In scurtă vreme aspirația cucerește, lanțurile simțurilor sunt rupte, iar Manasul inferior, căpătând strălucirea locului său de naștere, se înalță pe aripi puternice, lovind cu piciorul solul Pământului. Dar vai! Mult prea curând aripile obosesc, flutură, ezită, încetează să mai bată aerul; iar pasărea regală se prăbușește - ea, al cărei tărâm adevărat este cel al atmosferei superioare, iar acum bate neregulat din aripi, îndreptându-se încă o dată, vertiginos, spre mlaștina Pământului, iar Kama o înlănțuie.
Ce devine Manasul inferior atunci când se încheie perioada întrupării și poarta morții închide drumul vieții pământești?
Curând după moartea corpului fizic, Kama-Manas este eliberat și locuiește o vreme în planul astral, îmbrăcat cu un corp de materie astrală. De aici, raza manasică pură și imaculată se desface treptat și, după o lungă perioadă petrecută în nivelurile inferioare ale Devachanului, se întoarce la sursa ei, ducând cu ea experiențele de viață potrivite pentru asimilarea cu Eul Superior. Astfel, Manas devine din nou una în ultima parte a perioadei dintre două încarnări. Eul manasic meditează melancolic la „Atma-Buddhi" - cele două corpuri superioare ale omului, pe care nu le luăm încă în considerare și trece în starea de conștiință devachanică, unde se odihnește de oboseala zbuciumului vieții prin care a trecut. Experiențele vieții pământene tocmai închise sunt transpuse în conștiința manasică de partea de jos a Razei, retrasă în sursă. Asta face din starea devachanică o continuare a vieții pământești, dar eliberată de durerile sale, o finalizare a dorințelor vieții pământene, în măsura în care acestea erau pure și nobile. Fraza poetică conform căreia „Mintea își creează propriul rai" este mai adevărată decât și-ar fi imaginat mulți, căci pretutindeni omul este ceea ce gândește, iar în starea devachanică mintea este neîncătușată de materia fizică brută prin care acționează în planul obiectiv.
Perioada devachanică este timpul pentru asimilarea experiențelor de viață, redobândirea echilibrului, iar o nouă călătorie este începută. Este ziua care urmează după noaptea vieții pământești, alternativa manifestării obiective.