Absolutul Divin, indiferent de forma în care este înțeles
ori experimentat, există în și prin intermediul tuturor ființelor conștiente. La
rândul lor, ființele conștiente există doar în și prin El. Prin urmare, cine ar
putea fi numit cu adevărat îndrăgostit de Dumnezeu? Căci cel a cărui conștiință
stăruiește doar asupra lui Dumnezeu se trezește devenind cu totul îndumnezeită.
Această trezire nu este însă posibilă atâta vreme cât mintea este în mod
constant distrasă de la Adevărul Suprem, rămânând egocentrică din obișnuință
din cauza căutării instinctuale a satisfacerii dorințelor personale. Grația
divină, energia vindecătoare și iluminatoare, ce se revarsă fără oprire de la
Dumnezeu asupra minții, inimii și sufletului ființei umane nu are cum să fie nici
absorbită, nici asimilată de către ținutul sterp și neprimitor al intereselor
personale și importanței de sine. Această ploaie binecuvântată, prețioasă și
dătătoare de viață abia atinge în curgerea sa terenul semeț al egoului, fără a
penetra vreodată solul tare și lipsit de viață. Dumnezeu rămâne foarte, foarte
departe pentru mintea ce se agață obsesiv de ceea ce este convențional. Este
foarte dificil să reușim să readucem la starea de unitate o minte disipată,
care în mod obișnuit se identifică cu structurile egoului.
Conștiința egotică obsesivă, fie ea individuală sau colectivă, nu este altceva
decât o mașinărie, o funcție automată. Dumnezeu este unica Prezență vie din
interiorul nostru, unicul extaz și libertate reală. Natura noastră
dumnezeiască, cea care reprezintă ființa noastră ultimă, nu are nimic în comun
cu interesele egotice meschine și nici cu acea conștiință de sine
auto-limitată. Natura noastră dumnezeiască poate fi realizată și actualizată pe
deplin în viața de zi cu zi doar urmând cu sinceritate până la capăt una dintre
numeroasele căi spirituale ce ne-au fost revelate. Toate transmisiile integrale
ale înțelepciunii spirituale și ale practicilor ce conduc la contemplare ce au
supraviețuit testului timpului sunt reale - reale în sensul că ele funcționează
în mod autentic, dăruindu-ne drept rod fructele dulci ale stării de sfințenie.
Scopul ultim este să ajungem pe terasa cea mai de sus a casei în care ne aflăm,
căci doar astfel avem acces la o priveliște neobstrucționată a locului în care
ne aflăm. Se poate ajunge în cel mai înalt punct urcând fie trepte de piatră,
fie trepte construite din bârne de lemn, scări de bambus ori împletite din
funii groase. V-ați putea chiar cățăra într-un copac din apropiere și să
traversați apoi de acolo folosind o ramură mare, pentru a ajunge pe acoperișul
casei. Important este doar să ajungeți acolo! Veți putea observa apoi cu
claritate faptul că în pofida diversității inimaginabile de metode meditative,
toate conduc la același scop, la același rezultat, la aceeași vedere
panoramică, la aceeași conștiință eternă.
Cu siguranță putem observa în variatele tradiții religioase existente unele
erori de înțelegere și unele comportamente bazate doar pe superstiții, dar
acest fapt se datorează faptului că ele nu sunt practicate în mod perfect. Dar
ce contează? Orice abordare omenească va conține, inevitabil, unele greșeli și
o înțelegere parțială, limitată. Firește că aceste distorsiuni sunt cel mai
greu de observat în abordarea religioasă pe care o urmezi tu însuți, pentru că
așa sunt oamenii, fiecare crede cu tărie că ceasul lui indică ora exactă. Nu
există nicio modalitate de a purifica de orice greșeală tot contextul personal,
social și religios în care trăiește fiecare om în parte, însă pentru cel care
perseverează în căutarea de Dumnezeu, cu o iubire pură față de Adevărul Ultim,
toate aceste inevitabile limitări se vor dizolva treptat. Pentru aceasta, este
suficient doar să Îl iubim pe Dumnezeu de dragul iubirii. |