Controlul depresiei și al anxietății cu ajutorul îngerilor

“Să lăsăm zilei povara ei”, ne învăța Iisus. Pentru cea de ieri, ne-am îngrijorat atunci, iar pe cea de mâine o vom duce mâine, prin forța cu care ne întărim azi. Așa, povara de mâine ne prinde pregătiți. Dacă plângem azi pentru greutățile de mâine, nu vom avea suficientă forță să le purtăm, căci ne-am consumat deja din resursele luminoase.

Oricum, viața este o alternanță de tristeți normale și bucurii / fericiri. Acesta este firescul ei. Dacă ducem normalul tristeții în patologicul ei persistent, e ca și cum ne furăm singuri fericirea. Locul ei fiind ocupat, când și cum o mai poți construi? O ratezi, trec momentele pe lângă tine fără să le savurezi frumusețea și splendoarea. Nu te poți bucura de compania prietenilor, de natură, de savoarea unei mâncări, de un concert, de un zâmbet, de o glumă bună, de un gest frumos, de atât de multe. Ar fi păcat, pentru că viața, cu toate tristețile ei, merită trăită frumos și plin.

A trăi starea momentului înseamnă să nu-ți refuzi tristețea, dar nici să nu te atașezi de ea, fructificându-i avantajele pe care ți le poate oferi. Fără ea ești mai sărac, dar dacă o îmbrățișezi prea mult, devii fragil și vulnerabil. Putem avea, justificat, gânduri și trăiri triste. Ele ne atrag atenția asupra iluziilor și dezamăgirilor, asupra slăbiciunii umane ce necesită compasiune și sprijin, asupra orgoliului arogant, răutății sau egoismului care sunt de diminuat sau asupra viciilor care distrug și rănesc. În concluzie, trebuie să fim vigilenți în prezența tristeții, pentru a nu ajunge să trăim zile și luni întregi înecați în amărăciune.

Prezența fricii în tabloul trăirilor umane este naturală. Dar nu și persistența ei. Nu și supunerea noastră în fața ei, prin comportamentele și stilul de viață dictat de ele. Revenirea la normal înseamnă să aducem teama la locul ei, la rolul său de sistem de alarmă.

În funcție de povestea de viață și de structura pe care o avem, suntem vulnerabili la a dezvolta mai puternic unele temeri. Teama zilei de mâine, teama de a nu pierde controlul, de a nu fi rănit, de a nu fi respins, de eșec, de schimbare, de boală, de moarte, de singurătate, de umilire, de asumarea responsabilității, de a nu fi iubit sau înțeles – pe toate le trăim într-o anumită măsură. Pe multe dintre ele nici nu le conștientizăm, însă ecourile lor sunt bine impregnate în corp, perturbând sănătatea atunci când persistă pe termen lung. Bolile de care suferim ne dau indicii despre temerile ascunse, trăite zilnic, timp de ani de zile.

Sufletul, acest miracol ....................................................... 9

Mecanisme naturale ale tristeții..................................... 10

Forme ale tristeții.............................................................. 11

Gestionarea tristeților normale și de lungă durată ... 13

Tristețea pierderii............................................................. 13

Tristețea absenței.............................................................. 18

Tristețea plângerii............................................................ 22

Tristețea vinovăției........................................................... 26

Tristețea nostalgică .......................................................... 29

Tristețea pesimistă .......................................................... 32

Tristețea singurătății........................................................ 36

Tristețea neputinței.......................................................... 40

Tristețea inferiorității....................................................... 45

Tristețea deznădejdii....................................................... 49

Antrenamentul anti-tristețe............................................. 54

Factorii de risc ai depresiei............................................. 56

De unde vine depresia..................................................... 57

Cum știm că am intrat în depresie................................. 58

Tabloul dispoziției depresive….................................... 59

Depresia ca maladie………............................................. 60

Tratamentul bolii depresive……................................... 66

Psihoterapia și medicamentele antidepresive............. 67

Antrenamentul antidepresiv........................................... 69

Revenirea depresiei......................................................... 77

Cum să ne comportăm cu un depresiv ........................ 78

Cum să nu ne comportăm cu un depresiv................... 80

Conviețuirea cu un depresiv.......................................... 82

Depresia tinerilor.............................................................. 83

DEPRESIA MELANCOLICÃ ....................................... 84

Tristețea normală și tristețea patologică....................... 84

Distanțarea față de tristețea patologică ........................ 86

Tentația suicidului .......................................................... 94

DEPRESIA OSTILÃ........................................................ 98

Să ne înțelegem resentimentele ..................................... 98

Forme pe care le îmbracă resentimentele................... 101

Revărsarea resentimentelor.......................................... 106

Distanțarea față de resentimente.................................. 107

ANXIETATEA GENERALIZATÃ.............................. 118

Să ne înțelegem grijile și neliniștile............................. 118

Anticipare, responsabilitate și nesiguranță................ 120

De la îngrijorările normale la cele patologice............ 121

Mecanismul producerii anxietății generalizate......... 122

Tabloul anxietății generalizate .................................... 123

Distanțarea față de neliniști și îngrijorări .................. 124

Cum ne curățăm balastul produs de îngrijorări și anxietăți 136

Cum ne ajută credința în evitarea anxietății .............. 137

ANXIETATEA FOBICÃ............................................... 140

Să ne înțelegem fricile.................................................... 140

Gestionarea temerilor normale și de lungă durată.. 143

Teama de a fi respins..................................................... 143

Teama de abandon......................................................... 145

Teama de a fi rănit.......................................................... 147

Teama de a pierde controlul......................................... 149

Teama de eșec................................................................. 151

Teama de schimbare, de nou ....................................... 154

Teama de imprevizibil.................................................. 157

Teama de singurătate..................................................... 160

Teama de separare......................................................... 163

Teama de intimitate....................................................... 165

Teama de exprimare a opiniilor și trăirilor................ 169

Teama zilei de mâine .................................................... 172

Teama de a nu fi trădat.................................................. 175

Teama de a nu fi înțeles, apreciat, respectat.............. 177

Teama de a nu fi iubit.................................................... 180

Teama de neprevăzutul ce amenință securitatea...... 183

Teama de umilire, de jignire, de desconsiderare...... 186

Teama de a pierde lucruri sau persoane dragi ......... 190

Teama de constrângere.................................................. 193

Teama de a lua decizii................................................... 197

Teama de a nu fi pe placul cuiva................................. 201

Teama de autoritate și de pedeapsă............................ 204

Teama de asumarea responsabilității......................... 208

Teama de a nu dezamăgi ............................................. 211

Teama de boală............................................................... 213

Teama de moarte............................................................ 216

Fricile copiilor................................................................. 221

Mecanismul fricilor excesive și al fobiilor.................. 224

Fricile și fobiile specifice............................................... 226

Fricile și fobiile sociale.................................................. 227

Rușinea, tracul, timiditatea........................................... 228

Fobia socială.................................................................... 231

Distanțarea de frica socială........................................... 232

Agorafobia....................................................................... 236

Tulburarea de panică..................................................... 236

Atacul de panică (anxietate severă)............................. 237

Factori favorizanți ai atacurilor de panică.................. 238

Curățarea focarului de frică generator de panică...... 242

Distanțarea față de panică............................................. 244

Somatizarea anxietății.................................................... 248

Componente anxioase somatizate în diferite boli..... 250

TULBURÃRI DE ADAPTARE..................................... 254

Stresul, depresia și anxietatea reactivă ...................... 254

Pesimismul vine dintr-o evaluare negativă a posibilităților. În orice situație s-ar afla, cel afectat vede doar latura sumbră a acesteia, posibile riscuri și primejdii. Supraevaluează aspectul negativ, minimalizându-l pe cel pozitiv.

Pesimistul preferă să fie pregătit pentru ce este mai rău și să nu fie dezamăgit ulterior. Unii dintre pesimiști sunt superstițioși: ca să spere la ceva bun, trebuie să se aștepte la ceva rău.

De multe ori, atitudinea pesimistă este învățată în copilărie. Modelele parentale fiind negativiste, copiii nu au fost încurajați să-și asume riscuri, să-și urmeze aspirațiile și visurile, au fost mereu criticați și li s-a expus viziunea sumbră a viitorului care îi așteaptă. Cei mai mulți dascăli au continuat linia, accentuând mereu “ce o să se aleagă de tine dacă nu înveți și nu ești cuminte”.

Pesimismul ne setează direct orizontul negativist, închizându-l pe cel constructiv. Nici măcar nu ia în considerare existența acestei opțiuni. Viziunea asupra realității este limitată din start de perspectiva în care se privesc lucrurile.

Pesimismul are capacitatea de a ne întuneca momentele bune ale vieții, imprimându-le prudență și neliniște, ca și cum în orice clipă s-ar putea strica ceva. Așa că, nu ne dăm dreptul să ne bucurăm până când nu suntem siguri că totul se termină cu bine.

Pesimistul cronic bombăne mereu, amintindu-și sie sau altora că nu o să meargă, ca și cum știe dinainte că o să aibă dreptate și așteaptă dovada pentru a certifica stilul său lucid și inteligent de a aborda realitatea. Nu îi contestă nimeni inteligența, însă raționamentul acesta este eronat. Când ai în tine un focar de tristețe, deja privești totul prin niște ochelari cenușii. Prin ei, totul este umbrit, negativ, tern, sumbru, auster. Focarul de negativism strică raționamentul. Dacă înțelege ce i se întâmplă, îl poate repara, printr-o lungă exersare.

Pe de altă parte, nu este recomandat nici optimismul “orb”, care presară realitatea cu iluzii pozitive. Atunci suntem imaturi și naivi. În situații de criză (stări de boală, situații limită, catastrofe), este necesar și recomandat să apelăm la el, fiind imprimat de credința oarbă, activată de nevoia de supraviețuire.

Pozitivismul, aflat în extrema opusă pesimismului, supraevaluează posibilitățile, ignorându-le sau negându-le pe cele negative. Cu această atitudine, ne ignorăm problemele și nu ajungem să ne ocupăm de rezolvarea lor, întrucât le negăm existența. Eventual, considerăm că pozitismul nostru le poate transforma. Ș;i atunci facem afirmații pozitive (le dăm drumul în Univers) și așteptăm minunile (Universul ne trimite ceea ce ne dorim, prin legea atracției), care nu vin. Doar pentru că le proiectăm o altă fațetă, nu înseamnă că se vor rezolva de la sine. Până nu le desfacem cu atenție și nu facem eforturi adecvate, nu dispar doar pentru că gândim pozitiv la adresa lor. Acestea sunt doar iluzii.

Realismul ne poziționează pe calea de mijloc. Privim lucid avantajele și dezavantajele, posibilitățile pe care ni le dorim și riscurile la care ne expunem, alegem calea (asumându-ne tot pachetul de riscuri și dezavantaje) și privim înainte cu speranță și rugăciune. Un optimism realist ne menține pe o linie dreaptă, echidistantă, de unde putem aborda corect toate posibilitățile, fără a fi părtinitori față de unele sau altele. În această poziție, ne putem adapta ușor realității, chiar și din mers, căci nu ne proiectăm așteptări și nici nu ne închidem complet față de diferitele posibilități. Faptele reale sunt cele care ne confirmă sau ne infirmă eficiența acestei abordări.

Optimismul realist ne oferă un plus de încredere în noi, în viață, în sprijinul divin, chiar și dacă lucrurile ar lua o turnură negativă: vom găsi soluții de a ne descurca onorabil. Pentru a ne păstra speranța, solicităm asistență divină: “Doamne, te rog să mă ajuți să împlinesc această sarcină / să rezolv această problemă. Învață-mă ce să fac și cum să evit complicațiile. Dacă drumul acesta nu este pentru mine, ajută-mă să accept și să mă împac cu ideea”. Cu o echipă de lucru, încrederea este mai mare, iar un eventual eșec este integrat corect, fără traumă și cu suferințe minime, întrucât suntem pregătiți pentru această eventualitate.

Doamne Dumnezeule, te rog să cureți și să luminezi focarul de negativitate care mă face să fiu pesimist. Să mă poziționez pe calea de mijloc, din care să evaluez realist toate posibilitățile și să înaintez pe drumul care mă construiește, asumându-mi de la început riscurile și dezavantajele. Oprește-mă atunci când sunt pe cale să cad în capcana iluziilor de orice fel, ajută-mă să recunosc lumina speranței pe care Tu o așezi în fața mea și să o urmez cu încredere. Condu-mi pașii pe căi luminoase și nu lăsa pesimismul să împiedice împlinirea vieții și a menirii mele.

Îngeri pe care-i putem ruga să ne însoțească:

- arhanghelul Mihail, îngerii adevărului și ai luminării: ne luminează focarul de negativitate; ne atrag atenția atunci când tindem să ne proiectăm viziunea pesimistă asupra a ceea ce vrem să facem noi sau cei apropiați; ne încurajează să ne asumăm drumurile care corespund cu adevărul propriu, cu aspirațiile și cu visurile personale, să nu le ținem în umbră, resemnați cu neîmplinirea lor; ne învață să dobândim simțul realității, atenționându-ne când suntem pe cale să ignorăm unele dintre posibilitățile existente (exagerând riscurile și dezavantajele aferente)

- arhanghelul Uriel, îngerii transformării și ai entuziasmului: ne ajută să transformăm raționamentul de abordare a lucrurilor, să ne așezăm în poziția corectă, pentru ca viziunea de ansamblu să corespundă cât mai bine realității; ne infuzează efervescența entuziasmului, ca să depășim momentele pesimiste ce ne împiedică adesea demarajele (prin zădărnicirea eforturilor)

- arhanghelul Zadkiel și îngerii purității: ne spală sufletul de încărcătura lui negativă

- îngerii discernământului: ne ajută să discernem corect și constructiv, pentru a nu rata ceea ce ni se potrivește la un moment dat, din cauza abordării pesimiste; ne atenționează atunci când confundăm speranța cu iluziile capcanoase, ce ne conduc adesea în ispite și rătăciri

- îngerii încrederii și ai cunoașterii: ne construiesc încrederea în noi înșine, în viață și în sprijinul divin; ne ajută să ne cunoaștem și să ne apreciem realist posibilitățile (fără sub- sau supra-evaluări), pentru a ști pe ce ne bazăm într-o anumită etapă, ca să ne orientăm eficient; ne aduc elemente noi ale cunoașterii, pentru a ne întregi viziunea

- îngerii integrării și ai ordinii: ne ajută să ne adaptăm la realitate în mod constant, păstrându-ne optimismul, luciditatea și speranța că ne aflăm pe drumul cel bun

- îngerii credinței și ai speranței: ne încurajează să ne rugăm atunci când tindem să dăm incertitudinilor o notă negativistă; ne refac și ne mențin speranța, ne încurajează să-i urmăm flacăra vie care ne cheamă constant către ea, evitând astfel să cădem în plasa interpretărilor negative

- arhanghelul Metatron și îngerii menirii: ne deschid drumurile ce corespund poveștii personale și menirii; ne îndrumă pașii ca să le putem urma cu încredere și la timp, depășind interpretările pesimiste ce tind uneori să ne rețină și să ne împiedice să acționăm.