Educația spirituală a omului

Astăzi, ca dintotdeauna, există o multitudine de probleme ale vieții spirituale ce se referă la educația omului. În acest caz, prin educație nu înțelegem educația școlară, ci formarea imaginii de OM în ființa umană. Iar din observațiile mele în acest sens, una dintre problemele cele mai urgente pentru omul contemporan este înțelegerea libertății.

Cred că niciun cuvânt nu este repetat într-;atât de des în zilele noastre și nu presupune un caracter atât de propagandistic precum cuvântul „libertate”. La prima vedere, acest termen are un sens destul 6 tăișuri. Sfântul Isaac Sirul are câteva cugetări grăitoare în acest sens: „Libertatea grosolană este mama patimilor... Sfârșitul acestei libertăți nepotrivite este sclavia brutală.”

Ajungem să ne convingem în fiecare zi cât de corecte sunt aceste cugetări. Totuși, despre ce libertate este vorba? Există mai multe tipuri de libertate. Pentru o imagine completă a situației, vom prezenta tipurile de bază ale libertății. Primul tip este dimensiunea metafizică a libertății, când prin aceasta se înțelege una din proprietățile de bază ale naturii umane și anume libertatea voinței, exprimată în primul rând prin autodeterminarea identității individului în fața binelui și răului.

Nimeni nu poate avea vreo putere asupra acestui tip de libertate: nicio altă 1 Metafizic: inițial caracteristic, în permanență existențial. 7 persoană, nici societatea, nici legile, nici orice altă autoritate, nici demonii, nici îngerii, nici Dumnezeu Însuși. Aforismul clasic al Părinților Bisericii: „Dumnezeu nu poate salva omul fără voința acestuia” exprimă cel mai bine înțelegerea creștină a sensului și a importanței acestui tip de libertate. Al doilea tip este libertatea socială. Aceasta este libertatea externă, adică acțiunile umane permise (prin lege, obiceiuri, religie, moralitatea general acceptată) în mediul înconjurător. Cu alte cuvinte, aceasta este totalitatea unor drepturi specifice ale individului în cadrul societății, în Stat. În acest domeniu apar cele mai dificile probleme, deoarece aici interacționează o multitudine de persoane cu capacitate de exercițiu. Și al treilea tip este libertatea spirituală. Aceasta, în comparație cu primele 8 două, reprezintă autoritatea omului asupra egoismului său, asupra viciilor sale, asupra sentimentelor indecente, asupra dorințelor. Într-;un cuvânt, asupra sa.

Această libertate se dobândește numai printr-;o viață spirituală corectă. O viață spirituală relativă este caracteristică fiecărei persoane „obișnuite” (v. Ioan 8, 34), însă puțini sunt cei care capătă o libertate deplină, aceștia fiind cei care s-;au debarasat de patimi. Într-;o lume laică, toată atenția este acordată celei de-;a doua dimensiuni a libertății. Din ea face parte libertatea de exprimare, libertatea presei, a credințelor religioase, libertatea de alegere, libertate de comportament în viața publică etc.

Totalitatea acestor libertăți este privită de conștiința publică ca fiind începutul și 1 Laic: nereligios, cu lipsă de credință în Dumnezeu, care trăiește numai pentru interese telurice. 9 condiția principală pentru viața spirituală a omului, pentru educația sa spirituală. Însă este oare așa? Vom vedea din ce în ce mai clar consecințele politicii care rezultă din această credință, unde ajunge viața publică, legislația, viața personală a fiecărei persoane. Ce domină oare în lumea de azi? S-;ar părea că libertatea, însă una foarte ciudată.

Dați drumul la televizor, intrați pe internet, uitați-;vă la reclame, răsfoiți reviste, ziare... peste tot găsim o asemenea libertate care de multe ori ne sperie. Libertatea nu este nu lucru cu care să poți să te joci în siguranță.