Tao pe înțelesul tuturor

Fie să-ți trăiești viața în vremuri interesante!
Așa spune o veche binecuvântare chineză. Unii ar spune că este un blestem.. Oricum ar fi, această urare a devenit realitate pentru noi, căci trăim vremuri pline de răsturnări și redefiniri.
În Tao pe înțelesul tuturor, Alan Cohen cercetează Tao Te Ching, unul dintre cele mai venerate texte de înțelepciune din lume, pentru a găsi soluții la provocările din ziua de azi. Alan ne prezintă ideile profunde legate de Tao într-un limbaj proaspăt și ușor de înțeles, punctat cu exemple practice, numai bune pentru a ne ajuta în creșterea personală și profesională, indiferent de nivelul de spiritualitate la care ne aflăm.
Spre deosebire de alte interpretări la Tao Te Ching, cartea de față invită enigmaticele versete sa ne furnizeze răspunsuri la temele esențiale pentru viața noastră modernă, de la dragoste și muncă până la lecțiile pe care le învățăm din durere.
Mergi și tu alături de bătrânul înțelept și de căutătorul contemporan prin provocările și triumfurile călătoriei pe care cu toții o avem de realizat!

Ce-i cu tine? 17
Lasă natura să își urmeze cursul 23
Încetează să faci bine 35
Cât de ușor poate fi? 53
Cum să repari lumea 71
Smerit și înălțat 84
Când puțin devine mult 90
Un motiv, o perioadă potrivită, o viață 102
Cuibul de anul acesta 113
Îndrăgește faptul că nu-ți place 129
Stâlpii virtuții 139
Ce a mai rămas de învățat 163
Marele act de echilibristică 176
În zonă 189
Viața după -ism 200
Ultima frontieră 214
Tao la lucru 225
Cum să fii un lider măreț 241
Tehnologie și sănătate 260
Fă pace cu corpul tău 275
Epilog 295

Mulțumiri 299
Despre autor 301

Ai fost crescut să crezi că nu ești atât de bun pe cât chiar ești. Că ești în chip esențial imperfect sau că îți lipsește ceva și că există ceva de care ai nevoie pentru a deveni agreabil și acceptabil. Trebuie să devii mai deștept, mai slab, mai tânăr, mai bogat, mai sexy, să fii căsătorit și să ai copii. Trebuie să-ți impresionezi prietenii cu mărimea inelului tău de logodnă, trebuie să-ți mărești buzele, să atârni și mai multe diplome pe pereți, să aduni și mai multe trofee și să expui fotografii cu tine împreună cu oameni importanți.
Când trăiam în Fiji, unde majoritatea oamenilor nu au bani, iar doar câțiva dintre ei au foarte mulți, un faimos dealer de kava (băutură ceremonială) locuia într-o casă imensă, lângă o autostradă. Și-a cumpărat o mașină sport BMW ZA, echivalentul unui Rolls-Royce în acea țară. Apoi, a construit pentru ea un pavilion de expoziție în aer liber, chiar lângă autostradă, cu lumini colorate îndreptate spre mașină din diferite unghiuri. Tuturor celor care treceau pe lângă mașină li se reamintea că acest om este foarte bogat și că o poate dovedi. Nu am văzut niciodată mașina scoasă din pavilion; nu știu dacă a condus-o vreodată. Era un trofeu.
În cultura noastră, nu suntem, în genere, atât de ostentativi, dar și nouă ne place să ne etalăm jucăriile. Însă costurile necesare pentru a achiziționa și a păstra un astfel de depozit de jucării nu sunt chiar atât de distractive. Unii dintre noi se zbuciumă o viață întreagă mânați de niște reușite bazate pe motivații nevrotice. Totuși, cu cât adăugăm mai multe titulaturi în fața numelui nostru și aripi căminului-nostru, inima noastră tot tânjește după o împlinire care nu poate veni decât din interior.

Cei care stau pe vârfuri nu sunt stabili.
Cei care fac pași mari nu pot ține ritmul.
Cei care fac spectacol nu sunt iluminați.
Cei care sunt ipocriți nu sunt respectați.
Cei care se fălesc nu reușesc nimic.
Cei care se laudă nu vor dăinui.
Conform acelora care urmează Tao,
„Acestea sunt hrană și bagaje care nu sunt necesare".
Ele nu aduc fericire.
Prin urmare, adepții Tao le evită. [24]

O căutare încă și mai subtilă și istovitoare este aceea de a deveni o „persoană bună". În loc să încercăm să-i uimim pe ceilalți prin felul în care arătăm sau prin trofeele noastre, căutăm să-i impresionăm prin personalitatea, inteligența sau acțiunile noastre virtuoase. Scopul este câștigarea respectului și acceptării celorlalți. Dacă oamenii cred că ești bun, ai câștigat. Dar Lao Tse ar spune că, prin această motivație, de fapt pierzi.

Oamenii cu adevărat buni nu fac nimic și, totuși, nu lasă nimic nefăcut. Oamenii nesăbuiți întotdeauna fac ceva, însă multe le rămân nefăcute. [38]

Scopul de a deveni o „persoană bună" este de rău augur deoarece căutarea se bazează pe premisa falsă că nu ești deja bun.