Evanghelia după Iisus

Cu toată vâlva stârnită în jurul fenomenului „transmisiunilor” (channeling), e important să precizez din capul locului că nu este vorba despre o carte „transmisă”.
Așadar, informația din ea nu provine de la o „entitate” sau persoană separată de mintea ascultătorului. De fapt, ea este rezultatul unui proces, în care un ascultător s-a contopit cu Mintea Christică, în care el și tu sunteți părți esențiale.
A-l gândi pe Iisus ca fiind în afara minții tale și independent de ea înseamnă să pierzi esențialul. Pentru că în ea ni se adresează Iisus. El ne este cel mai intim prieten care ne vorbește, uneori în cuvinte, alteori fără cuvinte.

Comunicarea și comuniunea cu el sunt esențiale practicării învățăturii sale.
Trebuie să precizăm că Iisus nu are un loc sau o poziție exclusivă în Mintea Christică. Krishna, Buddha, Moise, Mahomed, Lao Tzî și mulți alții sunt în mod conștient uniți cu el acolo, sau, mai precis, „aici". Dacă îți e mai ușor să te adresezi lui Buddha sau lui Krishna, te rog să o faci.
Iisus nu se va simți ofensat. Dimpotrivă, se va bucura, deoarece îi urmezi învățătura non-separării.

Prefața autorului 9
Introducere 13
I Miezul problemei 15
II A învăța să asculți 31
III Transparență 43
IV Eliberarea de atașament 55
V Tirania consensului 67
VI Meditație: Mă simt iubit 79

Cartea a II-a Liniștea inimii

Introducere 95
I Integritatea. A deschide ușa închisorii 100
II Relațiile corecte. Pași ai inimii 119
III Niciun alt Dumnezeu. Ușa către Prezența Divină 137
IV A trăi cum trebuie. Darurile lui Dumnezeu 157
V Vindecarea sinelui divizat. Îngăduință și renunțare 167
VI Comuniune și comunitate. O biserică fără ziduri 182
VII Deschiderea către miracole. Miracolul sinelui 197
VIII Reconciliere. Marele egalizator 208
IX Însușirea sinelui. Angajare față de sine 223
X Conștienta. îngerul rănit 235

Cartea a III-a Miracolul iubirii

Prolog 253
I Învățătura mea 255
II Discipolii mei 261
III Calea Relației 271
IV Creativitate și abundență 280
V O spiritualitate a iubirii și a libertății 291
VI Abuz și iertare 301
VII A rămâne conectat la iubire 309
VIII Legăturile care înlănțuie 319
IX Re-Unire 328

Cartea a IV-a Întoarcerea în grădină

I A auzi vocea 335
II Învățătura 359
III Practica 392

Cei care refuză iertarea și-o refuză doar lor înșiși.
Atunci când îl condamni pe aproapele tău, poți fi sigur că nu pe el îl condamni, ci pe o parte din tine însuți de care ți-e rușine și pe care nu ai acceptat-o. Faptul că descoperi niște neajunsuri la aproapele tău nu te poate face să te simți mai bine doar îți agravează propria senzație de nevrednicie.
Nici dreptatea, nici mântuirea nu se dobândesc atacându-ți seamănul. Te rog să înțelegi aceasta, exact așa cum ți-o spun. Fiecare cui pe care îl bați în palma seamănului te ține pe tine pironit de cruce.
Eu sunt dovada acestui fapt. Căci eu, în percepția ta, voi rămâne pe cruce până când va înceta întregul atac. Până atunci, tu și cu mine avem un lucru în comun: amândoi am fost crucificați.
În interacțiunile tale cu aproapele tău ai de făcut o alegere simplă: a-l găsi nevinovat sau a-l găsi vinovat.
Această alegere are loc iar și iar - în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare clipă. Cu fiecare gând, tu îl întemnițezi pe aproapele tău sau îl eliberezi.
Și, așa cum alegi să-l tratezi pe el, aceeași judecată vei aduce asupra ta. Nu poți ajunge în Cer trăgându-l înapoi pe aproapele tău - și nici nu vei ajunge acolo încercând să-1 cari tu. Fiecăruia dintre voi i s-au dat mijloacele de a-și descoperi propria nevinovăție.
Acceptă-l, pur și simplu, pe seamănul tău și binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îți cere ajutorul, dă-i-l bucuros, dar nu încerca să faci pentru aproapele tău ceea ce trebuie să facă el pentru sine însuși.
Este necesar ca limitele pe care le stabilești să fie bine gândite dacă se pune problema să treci dincolo de ele.
Nu-l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea și fericirea ta și nu-ți asuma nici responsabilitatea pentru pacea și fericirea lui. El n-a venit să te mântuiască pe tine și nici tu n-ai venit aici ca să-l mântuiești pe el.
Pe de altă parte, dezleagă-l pe seamănul tău de orice resentiment pe care îl nutrești față de el.
Nu te abține în niciun fel de la a-i arăta iubire. Căci a încerca să-1 privezi de fericirea sa înseamnă a-l ataca și a te întemnița pe tine însuți în strânsoarea fricii și a vinei.
Nu-ți astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor.
Lasă-l să lucreze alături de tine, atât timp cât vrea el. Și, când e gata să plece, dorește-i tot binele. Dă-i hrană și apă pentru drum.
Nu-l îndatora și nu-l forța să stea împotriva voinței sale. Libertatea aproapelui tău nu este decât un simbol al propriei tale libertăți. De aceea, lasă-l să vină și să plece după bunul lui plac.
Urează-i bun venit când vine și spune-i bun rămas când pleacă.
Mai mult decât atât nu poți face.
Atât însă este suficient.
Îngrijește-te de fiecare străin în felul acesta, și eu îți voi arăta o lume în care s-a întors încrederea și în care domnește iubirea de aproape.
Iubește-ți aproapele așa cum ai vrea să te iubești pe tine însuți. Fă-l să fie la fel de important.
Nu face sacrificii pentru el și nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci ajută-l când poți și primește-i ajutorul cu recunoștință atunci când ai nevoie de el.
Această reciprocitate simplă și plină de demnitate este un gest al iubirii și acceptării. El demonstrează încredere și stimă reciprocă.
Mai mult deatât e prea mult.
Mai puțin deatât e prea puțin.

Interpretare

Interpretezi ceea ce se întâmplă în viața ta conform credințelor tale fundamentale și stărilor emoționale ce izvorăsc din ele. Trăirea unei experiențe de dezamăgire, de exemplu, este legată direct de vina și de sentimentul tău de imperfecțiune. Când nu-ți sunt îndeplinite așteptările, primești, pur și simplu, o corecție. Ți se spune că nu vezi întregul adevăr al unei situații. Ți se cere să-ți lărgești percepțiile.
Corecția nu înseamnă atac. Ea nu înseamnă pedeapsă.
Percepția că ești atacat sau pedepsit atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu este pe de-a-ntregul alimentată de vină. Fără acea vină, corecția s-ar primi cu recunoștință și percepția s-ar lărgi, pentru a include noua informație. Tot ceea ce înseamnă experiență are loc doar pentru un singur scop: lărgirea conștientei tale. Orice alt sens pe care îl descoperi în experiența ta de viață este un sens pe care tu l-ai născocit. Poate nu decizi la nivel conștient ceea ce ți se va întâmpla, dar în mod cert interpretezi ceea ce se întâmplă potrivit cu credințele tale.
Libertatea ta de bază constă în a accepta și a învăța din experiențele cu care ești confruntat. Poți, desigur, să respingi experiența. Poți refuza să înveți din ea. Dar această opțiune duce la suferință. Dacă încă nu știi asta, nu va dura mult până o vei afla. S-ar putea să întrebi: „Pot îndepărta suferința acceptându-mi experiențele și învățând din ele?"
Iată o întrebare foarte bună. Nu numai că poți îndepărta suferința, dar poți trăi bucuria unirii cu Dumnezeu. Căci, îmbrățișat de experiența ta, îți primești corecția și gândurile tale se aliniază Minții Divine.