Ce a spus Dumnezeu

Cel mai important mesaj al lui Dumnezeu către lume: „M-AȚI ÎNȚELES COMPLET GREȘIT.“
Inspirați de seria de nouă cărți intitulată „Conversații cu Dumnezeu”, mulți oameni i-au cerut lui Neale Donald Walsch să găsească o modalitate de a exprima cele mai importante mesaje ale lui Dumnezeu într-o versiune mai succintă.
Cartea „Ce a spus Dumnezeu” detaliază și explică exact ceea ce trebuie să știm despre viață și despre cum să o trăim. Walsch ne încurajează să renunțăm la toate capcanele religioase și culturale, să trăim experiența vieții ca ființe umane, supuse greșelii, precum și ca ființe tolerante, sincere și complete, bazându-ne pe istorie, extinzând-o și îmbogățind-o.
A merge mai departe în această călătorie spirituală, din ce în ce mai vastă și mai cuprinzătoare, înseamnă nu numai să înțelegem ceea ce consideră Walsch a fi cele mai importante și profunde percepții din conversațiile sale cu Dumnezeu, ci să le și folosim în viața de zi cu zi. În acest scop, Walsch ne oferă sugestii ferme și sigure despre cum să aplicăm fiecare dintre cele 25 de Mesaje Esențiale.
Dacă noi, oamenii, am începe chiar de azi să ducem mai departe aceste mesaje, am schimba lumea.

2 15
3 19
4 25
5 30
6 33
7 47
8 67
9 91
10 112
11 124
12 137
13 151
14 169
15 192
16 208
17 219
18 231
19 242
20 261
21 269
22 278
23 293
24 303
25 314
26 324
27 334
28 343
29 352
30 365
31 383

Postfață 391
Mulțumiri 398

Deoarece majoritatea oamenilor vor să nu fie deranjate credințele lor religioase, ne aflăm în situația de a ne încăpățâna să clădim o viață în primul sfert de secol XXI cu instrumentele spirituale ale secolului I.
În medicină ar fi ca și cum am încerca să facem o operație cu un băț foarte ascuțit. În tehnologie, ca și cum am încerca să trimitem o rachetă pe Lună cu ajutorul scânteii produse prin ciocnirea a două bucăți de cremene. În știință, ca și cum am încerca să facem un experiment într-o peșteră la lumina unui mic foc.
Păstrarea credințelor noastre religioase neschimbate ar avea totuși sens dacă aceste instrumente ar funcționa. Dar nici măcar nu ni se permite să ne îndoim că ele funcționează. Nu instrumentele sunt problema, zicem noi, problema este că nu le folosim.
Un fin observator și-ar da seama însă că problema se pune exact invers. Problema este că le folosim. Și le folosim unii împotriva celorlalți.
Astfel, instrumentele vechilor noastre religii s-au dovedit ineficiente (ca să ne exprimăm în termeni moderați) pentru a crea o lume a păcii, armoniei, îndestulării și demnității pentru toți.
Ce e greșit aici?
Iată o întrebare pe care nu ar trebui s-o punem. Noi trebuie să continuăm să facem același lucru pe care l-am făcut mereu, așteptându-ne să obținem un rezultat diferit (ceea ce, evident, e definiția nebuniei).
Asemenea muștelor ce se izbesc de geam, ne dăm încontinuu cu capul de ceea ce nu suntem în stare să vedem - sau, în cazul nostru, de ceea ce refuzăm să vedem: că trebuie să existe ceva fundamental greșit în convingerile noastre despre Dumnezeu și Viață, deoarece altfel am fi reușit să ajungem mult mai departe decât unde suntem azi în ceea ce privește dezvoltarea socială și spirituală.
Nu am mai trăi pe o planetă pe care oamenii continuă să se ucidă unii pe alții pentru a-și rezolva conflictele.
Nu am mai trăi pe o planetă pe care oamenii continuă să moară cu milioanele de inaniție, în timp ce omenirea aruncă la gunoi în fiecare zi suficiente alimente cât pentru a hrăni jumătate din populația Terrei.
Nu am mai trăi pe o planetă pe care 5% din populație deține sau controlează 95% din avuții și resurse - și consideră că e foarte normal să fie așa.
Nu am mai trăi pe o planetă pe care se crede că e de preferat „fiecare pentru sine" decât „toți pentru unul și unul pentru toți".

Ce suntem dispuși să facem?

Și totuși trăim pe o astfel de planetă. Prin urmare, întrebarea este: ne dorim să continuăm așa?
Ne dorim să continuăm să fim așa cum am fost, lăsându-le moștenire copiilor noștri și copiilor copiilor noștri o lume care poate pătrunde misterele genomului uman, dar nu poate descoperi iubirea din inima omenească?
Zicem că nu vrem așa ceva. Că ne dorim o viață mai bună și că vrem să le lăsăm și copiilor noștri o viață mai bună. Dar ce suntem dispuși să facem în acest sens?
Suntem oare dispuși să facem cel mai curajos lucru dintre toate? Suntem oare dispuși să ne punem la încercare cele mai sfinte credințe?