Experiența
din apropierea morții... Atingând lumina
Mii
de oameni au trăit experiențe asemănătoare cu a mea și anumite elemente sunt
comune în cele mai multe dintre ele. Etapele inițiale ale experienței din
apropierea morții implică de obicei senzații de pace profundă și de eliberare
de corp sau de plutire deasupra lui. Mulți au simțit că sunt aspirați într-un
tunel, cu o lumină la capăt, unde au fost întâmpinați de ființe de lumină sau
de oameni pe care i-au cunoscut, dar care au murit. In aproape toate cazurile,
aceste persoane s-au simțit foarte iubite și protejate. Adesea, în timpul
acestei experiențe, oamenii au ocazia de a-și revedea întreaga viață din
punctul de vedere al unui observator. Aproape întotdeauna simt că n-au
finalizat ceea ce aveau de făcut pe Pământ, însă există o reticență enormă de a
reveni în corpul fizic.
Cercetările au arătat că cei care au avut astfel de experiențe împărtășesc
trăsături similare și în aproape toate cazurile ei au fost transformați de
eveniment. Aceștia tind să se teamă de moarte mult mai puțin decât majoritatea
oamenilor. In general, ei au mai multă pace interioară și poftă de viață. În
plus, adesea sunt atrași spre profesii în care pot avea grijă de alții.
Faptul că am trăit experiența morții clinice nu mă face specială. Cred că eram
atât de departe de calea mea spirituală, încât a fost nevoie de o lovitură
cosmică pentru a reveni pe drumul cel bun. Cred că Universul ne șoptește
permanent și că, dacă nu-i ascultăm șoaptele, îi vom auzi strigătele. Atacul
asupra mea a fost ca un strigăt enorm din partea Spiritului: „Denise,
amintește-ți cine ești!"
Acest strigăt continuă să reverbereze în viața mea. M-am reîntors cu
cunoașterea faptului că acest moment este cel mai important în evoluția planetei
noastre. Acum îmi dau seama că evoluția individuală și colectivă a conștiinței
noastre este esențială pentru viitorul lumii. De asemenea, am dezvoltat o
dorință profundă de a înțelege viața în lumina vieților anterioare pe care
le-am trăit și am aflat că această cunoaștere a vieților din trecut ar putea
deschide calea către o vindecare personală profundă. Acum știu că nu suntem
niciodată singuri; există întotdeauna ghizi și ajutoare spirituale în jurul
nostru, gata să ne ofere iubirea și înțelepciunea lor. De asemenea, am căpătat
un nivel de conștientizare a potențialului imens disponibil pentru fiecare
dintre noi din visele noastre și a faptului că visele pot fi o formă de a
călători înapoi la Spirit. Viața mea s-a transformat într-o cercetare cu scopul
de a-mi reaminti cine sunt, iar explorarea vieților mele trecute m-a ajutat în
demersul meu.
Ușa către visele mele
După
experiența mea din apropierea morții, nu numai că am pornit într-o căutare
spirituală pentru a înțelege natura interioară a timpului și spațiului, dar, în
același timp, ușa către visele mele s-a deschis larg. Imagini vii și uneori
tulburătoare mă inundau în timpul nopții. Uneori aceste imagini păreau atât de
reale încât granițele dintre veghe și somn se estompau. Unele vise au fost idilice
și chiar vizionare ca natură. Aceste vise au fost profund liniștitoare și,
ocazional, chiar prindeam o străfulgerare trecătoare a locului prin care
călătorisem în momentul în care medicii au crezut că am murit. Mă agățam de
aceste imagini încețoșate, doar pentru a vedea mai târziu cum dispar ca o
negură delicată.
De multe ori, însă, visele mele au fost copleșitoare. Pe măsură ce ușile
nocturne ale percepției s-au deschis, am văzut imagini care fuseseră suprimate
mult timp. Numeroase fețe din vieți anterioare, aparent uitate în adâncurile
minții mele, au început să iasă la suprafață, permițându-mi să cunosc alte
epoci și locuri din istorie.
|