Manualul adolescenților stresați, dar foarte inteligenți!

Poveștile pline de înțelepciune și tehnicile de lucru pe care autorul le împărtășește cu generozitate - adevărate antrenamente ale inteligenței și forței interioare - sunt instrumente indispensabile pentru adolescenți, aflați în fața primelor provocări semnificative ale vieții, și vor contribui la cultivarea stimei de sine și la succesul viitorilor adulți. Află cum să distrugi principalele temeri specifice vârstei, cum să iei decizii și să treci la acțiune, cum să înveți cu plăcere, cum să-ți folosești eficient mintea și cum să faci față pierderilor pe drumul tău către împlinirea visurilor.

Capitolul 1 Un profesor superzăpăcit, superstresat și superinteligent 7
Capitolul 2 Un monstru oribil în camera ta 19
Capitolul 3 Povestea adolescentului care voia să-l omoare pe chirurgul plastician 29
Capitolul 4 Și voi credeți că Einstein nu era inteligent? 43
Capitolul 5 Antrenamentul inteligenței nr. 1: tehnici fundamentale pentru a avea o minte sclipitoare 53
Capitolul 6 Antrenamentul inteligenței nr. 2: tehnici incredibile pentru îmbunătățirea raționamentului 67
Capitolul 7 Luați-mă de pe planeta asta, sunt un ratat absolut! Povestea lui Michael 77
Capitolul 8 Lăsați-mă pe planeta asta, sunt un succes absolut! Povestea lui Michael Zoidao 89
Capitolul 9 Ajutor, un dinozaur în casă! Formarea fricii 103
Capitolul 10 Automat sau autonom? Aceasta-i întrebarea 113
Capitolul 11 Povestea unui adolescent foarte stresat 131
Capitolul 12 Chiar dacă lumea se năruie peste tine, luptă pentru ceea ce iubești 145

Mulțumiri 161
Se naște școala visurilor: Școala Inteligenței 163
Academia Inteligenței: o nouă modalitate de acreditare 165

Ai dat un pas înapoi, doi, trei și, în final, te-ai lipit de perete. Voiai să fugi, dar erai blocat. Atunci ai început să transpiri, să respiri intens, inima părea să-ți sară din piept. Erai extrem de stresat. Te-ai uitat la dușman și el s-a uitat la tine. Privirile vi s-au încrucișat. Ai înghețat. Ți-ai acoperit fața cu mâinile, ca să nu-l mai vezi, dar ai tras cu ochiul printre degete. Pur și simplu nu puteai evita, trebuia să te uiți.
Ai încercat să te freci la ochi ca să vezi dacă nu e un miraj, o iluzie. Dar nu era. Monstrul se afla acolo. Atunci, ai fost atras de el. Voiai să rămâi pe loc, dar nu reușeai. Te-ai dus spre el, apropiindu-te tot mai mult. Când erai la un metru distanță, n-ai mai suportat; ai avut un atac nervos. Și, brusc, ai strigat cât ai putut:
- NUUU!!!
În acel moment tenebros, ai simțit că ceea ce promitea să fie petrecerea anului avea să devină un chin. Îți venea să plângi, dar te-ai ținut tare, ți-ai reținut lacrimile. Ai început să-ți dai seama că ceva începea să-ți controleze mintea. Ai fost întotdeauna liber, dar te simțeai captiv pe dinăuntru. Iar monstrul acela atât ți-a dominat creierul, că voia ca tu să-l ridici în slăvi și, în același timp, să te minimizezi. Cum? Făcându-te să pui o întrebare fatală, o întrebare teribilă, o întrebare care avea să-ți strice cheful, să-ți stoarcă bucuria, să-ți ia oxigenul stimei de sine. Te luptai să nu vorbești, ți-ai acoperit gura, dar n-ai reușit. Ți-ai dat drumul la glas și l-ai întrebat pe vampirul vampirilor:
- OGLINDÃ, OGLINJOARÃ, EXISTÃ CINEVA CU MAI MULTE DEFECTE-N ȚARÃ?
Monstrul era OGLINDA. Te-a apucat disperarea. Ți-ai atins nasul și nu ți-a plăcut mărimea și forma pe care o are. Ți-ai trecut mâinile prin păr și ți s-a părut oribil.
Apoi, cum în povestea asta ești fată, ți-ai privit sânii. Ai fost terminată de dimensiunea lor. Îi voiai mai mari, mai apetisanți. Te-ai uitat la posterior și ai intrat în criză. Lipsea acea curbă, acel corp magnific al Angelinei Jolie. Te-ai întors spre dreapta, apoi spre stânga și ai intrat în panică. Niciodată nu observaseși că funduletul tău e așa mic!
Și, cu cât îți găseai mai multe defecte, cu atât monstrul de oglindă te domina mai mult, râdea de tine, te zdrobea sub picioarele lui. Și, râzând, zicea: „Fată proastă! Hai, desconsideră-te mai mult! Mai găsește-ți ceva defecte! Compară-te cu fotomodelele acelea extrem de slabe și filiforme!" Ah, ai început să găsești defecte la dimensiunea ochilor, la grosimea gâtului, la bărbie, la formatul feței... Și coloana? Asta părea cât stânca Pao de Acucar! Și n-ai mai rezistat. Ai plâns. Oglinda te-a făcut să devii cea mai aprigă dușmancă a ta.
Si aveai o mie de motive să te lauzi! O mie de lucruri plăcute pe care să ți le spui, cum ar fi: „Sunt frumoasă", „Sunt inteligentă", „Sunt minunată"... Dar ai fost atât de orbită, că nicio haină nu-ți venea bine. Și tot repetai, în diverse forme, teribila frază: „OGLINDÃ, OGLINJOARÃ, EXISTÃ CINEVA CU MAI MULTE DEFECTE-N TARÃ?"