Oare ce înseamnă, „venerabilul" Subhuti? Mulți
dintre discipolii lui Buddha Sakyamuni aveau, și ei, propriile lor școli. Ei
erau niște învățați, niște erudiți sau făceau parte din casta Brahmanilor, iar
asta însemna un statut social aparte. Subhuti provine fie dintr-o castă
superioară, fie avea și el, discipolii lui. Cum se întâmplau lucrurile în acele
timpuri minunate? Pur și simplu, respectivul învățat avea o școală a lui, unde
preda după puterile lui, până la nivelul lui de înțelegere...; după care,
recunoscându-și nivelul, venea, împreună cu toți discipolii săi (care puteau fi
doar câțiva, o sută sau o mie), să-l întâlnească cu Buddha Sakyamuni. Uneori
să-l provoace, uneori să râdă de el... Dar de obicei se întâmpla ca acest
învățător, „învins" fiind în ignoranța lui și recunoscându-și el această
ignoranță, să rămână, de acum, la rândul său, un discipol plin de râvnă,
împreună cu toți ceilalți; ceea ce reprezenta un minunat gest de smerenie și de
recunoaștere a nepriceperii sale.
Revenim acum, să-l privim pe Subhuti, cel care tocmai intră în istorisire.
Iată, avem parte de aceleași amănunte, Ananda îl descrie și pe Subhuti la fel
de amănunțit: „...părăsindu-și locul, ...se ridică, își trecu roba peste umăr
și, îngenunchind cu genunchiul drept, cu palmele împreunate rugător..., grăi
astfel...". Am văzut cum Ananda descrie detailat gesturile lui
Bhagavat..., dar îl va descrie și pe Subhuti, la fel. Oare de ce? Oare ce
sugerează asta? Faptul că Subhuti era foarte aproape de Iluminare, Subhuti era
unul dintre cei mai avansați discipoli, era foarte aproape de a deveni, la
rândul său, un Buddha. Subhuti este și el foarte prezent, foarte conștient.
Descriindu-l în același mod ca și pe Maestru său, Ananda ne sugerează nivelul
venerabilului Subhuti.
Pentru că Sutra de diamant nu va relata discuția lui Bhagavat cu un discipol
oarecare, ci cu un discipol foarte avansat; de unde și nivelul extrem de
rafinat, de abstract, al acesteia...
Iar acest discipol, iată, oricât de avansat ar fi, îngenunchează, cu palmele
împreunate a rugăciune; cu mare smerenie, el cere Învățăturile ca pe ceva
foarte de preț și se prosternează în fața lor. Aceasta este atitudinea corectă
în fața Învățăturilor și a Maestrului...
— În niciun caz nu crede el că știe! Se apropie de Maestrul său și de
Învățături cu același mare respect și cu „nu știu".
— Și face asta tocmai pentru că, pe parcursul muncii sale spirituale, a înțeles
faptul că nu știm..., că nu știe..., apoi a înțeles cât de valoroase sunt
Învățăturile. Și, atunci, toate gesturile și toate cuvintele sale, pe care le
vom asculta în versetele următoare, vor fi pătrunse de importanța copleșitoare
a Învățăturilor, de smerenie, de închinăciune și de respect față de ele.
Ce mai sugerează îngenunchierea, pe lângă respect? Când îngenunchezi în fața
cuiva..., ce mai sugerează? Deschidere... Faptul că tu nu știi, faptul că te
pleci, recunoscând, cu smerenie, faptul că nu știi... iar asta va aduce,
implicit, deschidere și receptivitate. În momentul în care îngenunchezi în fața
cuiva, te poziționezi cumva (conștient sau subconștient), „mai prejos" de
acel cineva, care îți oferă, care îți împărtășește din preaplinul lui...
— Un fel de abandon.
— Un fel de abandon, exact! Deschidere, receptivitate, abandon, starea de nu
știu... Asta sugerează îngenuncherea! În plus, cu palmele împreunate, rugător.
Iată atitudinea corectă în fața Maestrului și a învățăturilor...
Și, mai departe..., el nu va începe brutal, grosier, cu întrebarea sa
arzătoare, ci cu prețuirea: „Este minunat câți Bodhisattva au fost
binecuvântați cu cea mai înaltă cunoaștere de către Tathagata, tu cel plecat cu
bine". (Vom relua semnificația apelativului „Tathagata", înseamnă mai
multe lucruri, vom reveni). Subhuti nici măcar nu-și permite să înceapă cu o
întrebare, ci va începe cu o plecăciune, chiar și verbală, cu recunoștință și
bucurie: „Este minunat câți Bodhisattva au fost binecuvântați cu cea mai înaltă
cunoaștere..."
Iată, deja a numit-o așa..., Sutra de diamant reprezintă cea mai înaltă
cunoaștere, cuvintele lui Subhuti anticipează deja repetiția, care se va derula
pe parcursul Sutrei: acestea sunt Învățăturile ultime, cele mai înalte...
Dar ce înseamnă că acești discipoli - au fost binecuvântați?
— Probabil faptul că Învățăturile sunt un mare dar!
— Exact. Au primit Învățăturile ca pe un mare dar! Iată, din nou smerenia,
plecăciunea...: smerenia lui Ananda, care ne relatează toate acestea, smerenia
lui Subhuti, care îngenunchează și care vorbește despre toți acești
Bodhisattva, care au fost binecuvântați; care au primit Învățăturile ca pe un
mare dar!
|
Adevăr Divin
