Sfarsitul lumii tale

Se întâmplă un fenomen astăzi în lume. Din ce în ce mai mulți oameni se trezesc și dobândesc viziuni autentice, adevărate, ale realității. Prin aceasta vreau să spun că oamenii par să aibă momente în care se trezesc din percepțiile familiare despre sine și din lumea simțurilor prin care s-au obișnuit să își reprezinte realitatea exterioară, intr-o realitate mult diferită, copleșitoare - într-o stare care depășește substanțial ceea ce știau ei că există.
Aceste experiențe de trezire diferă de la persoană la persoană. Pentru unii, trezirea este trainică, în timp ce pentru alții această minune este trecătoare - poate dura doar o fracțiune de secundă. Dar în acea fracțiune, întregul înțeles de „sine" dispare. Modul în care oamenii percep lumea se schimbă brusc și descoperă că au rămas fără niciun fel de separare între ei și restul lumii. Putem să asemănăm această stare cu experiența trezirii dintr-un vis - un vis în care nici măcar nu știai că te afli, până nu ai fost smuls din el.

Mulțumiri 9
Cuvânt înainte al editorului 11

Capitolul 1 Explorarea vieții de după trezire 15
Capitolul 2 Trezirea autentică și dezorientarea care-i poate urma 27
Capitolul 3 „Am avut-o, am pierdut-o" 39
Capitolul 4 Atingem Nirvana prin intermediul Samsarei 59
Capitolul 5 Ieșim cu totul din ascunzătoare 69
Capitolul 6 Amăgiri obișnuite, capcane și obstacole 83
Capitolul 7 Viața ne pune față în față cu noi înșine pentru a ne trezi 101
Capitolul 8 Componenta energetică a trezirii 115
Capitolul 9 Când trezirea pătrunde în minte, inimă și profunzimile ființei 125
Capitolul 10 Efort sau grație? 151
Capitolul 11 Starea naturală 157
Capitolul 12 Povestea nunții 165
Capitolul 13 Un interviu cu Adyashanti 169

Despre autor 201

Unul îl simte pentru un moment; celălalt îl experimentează continuu. Dar experiența, dacă avem de-a face cu o trezire autentică, este aceeași: totul înseamnă unul; nu suntem un anumit lucru sau vreo persoană anume, care aparține unui spațiu oarecare; ceea ce suntem reprezintă nimic și totul, în același timp.
Deci, așa cum văd eu lucrurile, nu contează cu adevărat dacă trezirea este instantanee sau continuă. Contează în sensul că avem de-a face cu o traiectorie - nu ne vom simți niciodată pe deplin împliniți până când nu vom percepere adevărul în mod continuu - însă ceea ce rezultă este o trezire, fie ea continuă sau nu.
Această scurtă viziune a trezirii, pe care eu o numesc trezire netrainică, este din ce în ce mai des întâlnită. Se petrece pentru o clipă, o după-amiază, o zi, o săptămână - poate chiar pentru o lună sau două. Starea de conștientizare se deschide, sentimentul existenței individuale separate dispare - și apoi, asemenea diafragmei unei camere de fotografiat, conștientizarea se închide din nou, la loc. Brusc, acea persoană care mai înainte a perceput în mod real nondualitatea, unitatea, se întoarce în mod surprinzător la „starea de vis", în care există dualitate. În starea de vis, revenim la percepția noastră condiționată asupra propriei ființe - la identificarea cu individualitatea limitată, izolată.
Vestea bună este că odată ce momentul acestei viziuni clare s-a produs, diafragma conștiinței noastre nu mai se poate închide din nou în întregime. Ni se poate părea că s-a închis complet, dar acest lucru nu se întâmplă niciodată. În cel mai profund ascunziș al tău, nu uiți niciodată. Chiar dacă ați perceput realitatea doar pentru o clipă, ceva în interiorul vostru este definitiv transformat.
Realitatea este nucleară; este incredibil de viguroasă. Este inimaginabil de puternică. Oamenii pot accesa realitatea într-o clipă, cât ai pocni din degete, iar energia și forța care îi pătrunde le schimbă complet viața, ca rezultat. Un simplu moment de trezire a conștiinței poate declanșa dezintegrarea falsului sentiment despre sine și, ulterior, dizolvarea întregii percepții a lumii.
Trezirea nu este ceea ce vă imaginați că este În termeni cât se poate de reali, este mult mai potrivit să vorbim despre ceea ce pierdem prin trezire decât despre ceea ce câștigăm. Nu ne pierdem doar pe noi înșine - pe cei care credem că suntem - dar pierdem și întreaga noastră percepție asupra lumii. Separarea este doar o percepție; de fapt, când vine vorba de lumea noastră, nu există altceva în afara percepției. „Lumea ta" nu este lumea ta; este doar percepția ta. Așadar, deși la început poate părea negativ, cred că este mult mai util să vorbim despre trezire spirituală din perspectiva a ceea ce pierdem - din perspectiva stării din care ne trezim. Asta înseamnă să discutăm despre dizolvarea imaginii pe care o avem despre noi înșine, or tocmai această destrămare a ceea ce am crezut că suntem ne surprinde atât de mult când experimentăm trezirea.
Și este într-adevăr uimitor: fiindcă nu va fi deloc așa cum ne așteptăm să fie. N-am avut nici măcar un singur discipol care să vină înapoi și să spună: „Știi, Adya, am privit dincolo de vălul de separare și, mai mult sau mai puțin, e tocmai așa cum mi-am imaginat c-o să fie. Seamănă destul de bine cu ceea ce mi s-a povestit deja." De obicei, discipolii se întorc și spun: „Nu e nici pe departe așa cum mi-am imaginat."