Să-l
lăsăm pentru moment să funcționeze ca o pregătire pentru rugăciune și
contemplație, ca un mijloc pentru atingerea relaxării și a liniștii, fără de
care rugăciunea ar deveni dificilă, chiar imposibilă.
Închideți din nou ochii. Distingeți senzații din părți diferite ale corpului.
Ideal ar fi să nu vă gândiți la acestea identificându-le drept „mâini" sau
„picioare" sau „spate", ci doar să treceți de la o senzație la alta
și să nu etichetați sau să denumiți membrele și organele în timp ce le
conștientizați.
Dacă simțiți nevoia să vă mișcați sau să vă schimbați poziția, rezistați-i. Doar
deveniți conștienți de această nevoie si de disconfortul corpului, care o
generează.
Continuați acest exercițiu timp de câteva minute. Veți simți treptat cum se
instalează o anumită liniște în corpul vostru. Nu vă abandonați cu totul
acestei stări. Continuați exercițiul de conștientizare si lăsați liniștea să se
dizolve în sine.
Dacă sunteți distrași, reveniți la conștientizarea senzațiilor corpului,
trecând de la una la alta, până când corpul se liniștește și, împreună cu el,
și mintea. Acum veți putea simți din nou această liniște care aduce pace și o
anticipare a contemplației și a lui Dumnezeu. Oricum, repet, nu vă abandonați
cu totul liniștii.
De ce să nu vă odihniți în liniștea pe care probabil o simțiți când realizați
acest exercițiu? Să vă odihniți în ea poate fi relaxant și chiar încântător. Dar
dacă procedați astfel, există riscul să intrați într-o transă ușoară sau
într-un gol mental. Dacă vă odihniți în starea de transă, nu veți ajunge
nicăieri în ceea ce privește contemplația. Este ca un fel de auto-hipnoză care
nu are nimic de-a face nici cu ascuțirea simțurilor, nici cu contemplația.
Așadar, este important să nu urmăriți în mod special să simțiți pace sau
liniște în interiorul ființei și să nu vă abandonați stării atunci când apare. Ceea
ce trebuie să urmăriți mai degrabă este ascuțirea simțurilor, și nu amorțirea
conștientizării care apare în starea de transă, oricât de ușoară ar fi. Prin
urmare, în ciuda senzației de liniște, trebuie să continuați exercițiul de
conștientizare și să lăsați liniștea să se rezolve de la sine. Vor fi momente
când liniștea sau golul vor fi atât de puternice încât continuarea exercițiului
și tot efortul vor fi zadarnice. În astfel de momente nu mai sunteți voi cei
care mergeți în căutarea liniștii. Liniștea este cea care vă posedă și vă
copleșește. Când se întâmplă aceasta, ar fi mai bine și mai prudent să
renunțați la orice efort (care a devenit, oricum, imposibil) și să vă
abandonați liniștii victorioase din interiorul vostru. |