În acest fel, ciudat la prima vedere, am ajuns într-o zi
a vieții mele să mă aflu față în față cu ocultismul și am început să devin
interesat de acesta ca de un sistem filosofic armonios și profund. Însă chiar
în momentul în care simțeam că se naște ceva mai mult decât un simplu interes
pentru acest subiect am pierdut din nou, la fel de subit cum o găsisem,
posibilitatea de a continua studiul sistematic al acestuia. Altfel spus,
fusesem obligat să mă bazez în întregime pe forțele proprii. Am simțit această
pierdere ca pe un eșec absurd, dar am înțeles mai târziu că aceasta fusese în
viața mea o etapă necesară, ba chiar una încărcată cu o semnificație profundă. De
altfel, nu am recunoscut acest lucru decât mult mai târziu. Nu m-am abătut de
la această cale însă am continuat să o urmez asumându-mi propria
responsabilitate și pe riscul meu. Obstacole de netrecut se iveau și mă obligau
să dau înapoi. Orizonturi noi se deschideau în fața mea, dar pentru că mă
grăbeam, mă poticneam adesea sau mă împotmoleam. Pierzând, așa cum mi se părea,
ceea ce găsisem, continuam să mă învârt în jurul aceluiași punct, ca și cum aș
fi fost rătăcit în ceață. În căutare am făcut multe eforturi și am depus o
muncă, aparent în zadar, nerăsplătită în mod adecvat prin rezultate; dar
astăzi, văd că nici unul din eforturile mele nu a fost nerăsplătit și că
fiecare greșeală mi-a servit drept ghid pentru a mă apropia de adevăr.
M-am cufundat în studiul literaturii oculte și, fără să exagerez, pot să spun
că nu doar am citit, ci am stăpânit cu răbdare și perseverență cea mai mare
parte a materialului pe care îl avusesem la dispoziție, încercând să-i prind
sensul și să înțeleg ceea ce se ascundea printre rânduri. Toate acestea au
folosit doar pentru a mă convinge că nu voi putea găsi niciodată în cărți ceea
ce căutam: deși întrevedeam contururile unei structuri majestuoase, rămâneam în
continuare incapabil să le disting în mod clar și distinct.
I-am căutat pe cei cu care aș fi putut să am în comun aceleași interese. Unii
păreau să fi găsit ceva, dar la o examinare făcută de mai aproape, vedeam că
ei, ca și eu însumi, rătăceau prin întuneric. Și totuși, încă speram că la
final voi găsi acel ceva de care aveam nevoie; căutam un om viu, capabil să îmi
dea mai mult decât ceea ce puteam să găsesc într-o carte. Căutam cu insistență
și cu încăpățânare și, după fiecare eșec al meu, speranța renăștea de fiecare
dată și mă conducea către o nouă căutare.
Având acestea în vedere, am ajuns să vizitez Egiptul, India și alte țări.
Printre cei pe care i-am întâlnit, mulți nu au lăsat nici o urmă, dar alții au
avut o mare importanță.
De atunci au trecut mulți ani. Printre cunoscuții mei se numărau unii cu care,
prin interesele comune, aveam o legătură mai durabilă. Unul dintre cei foarte
apropiați mie era un anumit A. Petrecusem amândoi împreună nopți întregi
storcându-ne creierii în legătură cu anumite pasaje dintr-o carte, pe care nu
le înțelesesem, căutând o explicație potrivită. Ajunsesem astfel să ne
cunoaștem îndeaproape unul pe celălalt.
Însă pe parcursul ultimelor șase luni, începusem să remarc, la început mai rar,
apoi din ce în ce mai des, ceva ciudat în legătură cu el. Nu se putea spune că
îmi întorsese spatele, dar mi se părea că devenise din ce în ce mai distant în
legătură cu cercetarea care continua să fie vitală pentru mine. |