| Cele patru nevoi psihice fundamentale
Înainte
să-ți explic în ce fel se poate elibera Michael - sau tu - de vechile tipare,
aș dori să detaliez cele patru nevoi fundamentale, încearcă să-ți dezvolți, în
timp ce continui lectura, intuiția legată de cum au fost influențați
copilul-umbră și copilul-lumină din tine, raportat la aceste nevoi
fundamentale.
Nevoia de apartenență
Nevoia de apartenență ne însoțește de la naștere până la moarte. După cum s-a
mai spus, sugarul nu poate supraviețui în absența sentimentului de apartenență.
Copiii foarte mici mor dacă li se refuză contactul corporal. Dar și dincolo de
îngrijirea fizică, printre nevoile noastre sufletești fundamentale se numără
dorința de afiliere, apartenență și comuniune. Nevoia de apartenență joacă un
rol important în nenumărate situații, nu doar în relațiile de dragoste și de
familie. Astfel, de exemplu, nevoia de apartenență poate fi satisfăcută când ne
întâlnim cu prietenii, când petrecem pauza cu colegii, când ne afișăm în public
sau când scriem o scrisoare.
Nevoia de apartenență a copilului poate fi ignorată de părinți prin neglijare,
respingere și/sau abuz. Spectrul neglijării este foarte larg. în cazurile mai
ușoare, un copil se simte neglijat deoarece părinții, altfel iubitori, sunt
stresați și suprasolicitați din cauze externe, de exemplu, pentru că o familie
are patru copii și foarte puțini bani. în cazurile mai grave, copiii sunt
abuzați psihic și/sau fizic de părinții sau de persoanele care îi îngrijesc și
care suferă de tulburări psihice.
Când unui copil nu îi e satisfăcută nevoia de apartenență, acest lucru poate
avea diverse efecte asupra dezvoltării sale psihice. Desigur, un anumit rol
joacă, în acest caz, și gravitatea neglijării suferite în copilărie, dar și
predispoziția sufletească a copilului. Interacțiunea acestor factori decide
dacă încrederea în sine este afectată puțin ori se ajunge la o tulburare
psihică gravă, în majoritatea cazurilor, are de suferit capacitatea de
atașament a copilului; odată ajuns la maturitate, copilul evită legăturile
strânse, le distruge sau dezvoltă un comportament prin care se agață de partener
și devine dependent de acesta și de alți oameni.
Nevoia de autonomie și de siguranță
Pe lângă nevoia de apartenență, copiii au, la fel ca adulții, nevoie de
autonomie. în cazul celui mic, înseamnă că acesta nu vrea doar să fie
îmbrățișat și hrănit, ci vrea să și cerceteze și să descopere împrejurimile. El
are un impuls de explorare înnăscut. Copiii își doresc din plin să acționeze în
mod independent, de îndată ce le permit capacitățile. Sunt foarte mândri când
pot realiza ceva fără ajutorul părinților. Până și copiii cei mai mici insistă
bucuroși că „fac singur!", când părinții vor să le vină în ajutor.
întreaga noastră dezvoltare se bazează pe faptul că devenim autonomi,
independenți de părinții noștri.
Autonomie înseamnă control, și controlul înseamnă, la rândul lui, siguranță.
|
Adevăr Divin
