Relația într-un cuplu, iar mai târziu în familie, poate să implice anumite dificultăți. Însă dacă persoana dragă, bărbatul, are un comportament autoritar, nesocotește părerile și nevoile femeii, pretinde să i se ofere dreptul să decidă și să controleze viața ei, vorbim de violență domestică. Aceasta poate să ia cele mai diferite
forme, nefiind întotdeauna vorba de constrângere fizică. Cartea de față a luat naștere din experiența comunicării cu femeile
care apelează la ajutorul Centrului de sprijin al persoanelor abuzate. Ea ne
relatează cum să nu ajungem să închegăm relații cu un bărbat care poate să
devină tiranul casei, cum să aflăm dacă soțul nostru este un tiran, care sunt
consecințele violenței domestice și ce să facem dacă aceasta a intrat în viața noastră. Vorbind despre relațiile din interiorul
căsniciei, Apostolul Pavel rostește următoarele cuvinte: Femeia nu este stăpână
pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul
său, ci femeia (I Corinteni 7, 4), evocând în acest fel răspunderea pe care o
poartă unul față de celălalt ambii soți – nu unul dintre ei, ci ambii.
Într-adevăr, soțul este stăpân pe trupul soției, dar nu e stăpân mai mult decât
este stăpână ea pe trupul lui. Și ar fi straniu dacă cele care vizează aici
trupescul nu ar fi valabile și pentru viața sufletului. Dacă idealul căsniciei
creștine constă în acest respect reciproc, în dragostea reciprocă a soților, în
înfruntarea a tot ce-i desparte, ce-i împiedică cu adevărat să devină un singur
trup, cum se poate justifica faptul că unul e „mai mare”, iar altul „mai mic”,
unu-i „mai important”, iar altul „mai puțin important”, că unul are un set de drepturi,
iar celălalt numai obligații? Cred că este
evident – nicicum. Dacă însă cineva crede altfel, se găsește, fără nicio îndoială, într-o eroare serioasă. |
Adevăr Divin
