ZIUA 31
Omul
nu este o ființă, este o punte. Animalele au ființă, buddha au ființă, dar omul
este doar o punte. Nu are ființă, el este o devenire. Continuă să devină, să se
schimbe, să se miște de la un punct la altul. El este o călătorie, un
pelerinaj.
Trebuie ținut minte acest lucru: să nu fii niciodată satisfăcut până nu obții
iluminarea. Rămâi în nemulțumire divină până în ultimul moment, până când
explodezi în lumină, până când devii lumină, până când lumina devine ființa ta.
ZIUA 32
Să
fii spontan înseamnă să răspunzi prezentului. Oamenii sunt dominați de trecut. Viața
continuă să se schimbe cu fiece moment, dar mintea rămâne agățată de trecut.
Există o prăpastie între minte și viață. Nimic din ceea ce provine din minte nu
va fi vreodată un răspuns real; este doar o reacție. Iar reacția eșuează tot
timpul: nu poate atinge ținta, se duce fie deasupra ei, fie sub ea. Ținta este
prezentul, iar săgeata este direcționată de trecutul care nu știe nimic despre
viitor și nici despre prezent.
Să fii spontan înseamnă să trăiești de la o clipă la alta, să răspunzi la ceea
ce este, fără să ai prejudecăți, fără trecut, fără viitor, fără timp. Apoi are
loc brusc o întâlnire - o întâlnire între tine și existență. Acea întâlnire
este exta-zul, acea întâlnire este Dumnezeu.
ZIUA 33
Societatea
impune artificialitate asupra tuturor. O numește cultură, civilizație,
educație. îi oferă nume mărețe, dar adevărul este că te face artificial. Te
învață să reprimi natura.
Efortul meu este de a te face să fii din nou natural, pentru că numai prin
natură poți atinge dumnezeirea. Cu cât devii mai artificial, cu atât te
îndepărtezi de dumnezeire. Așa că ține minte: vei avea nevoie de civilizație,
de cultură, de educație, dar nu te identifica cu ele. Sunt doar jocuri. Le poți
juca pentru că trebuie să trăiești într-o societate unde fiecare trăiește
aceleași jocuri, dar ține minte că sunt doar jocuri, nu realități. Fii
vigilent, pentru a nu te identifica cu ele, și ori de câte ori nu sunt
necesare, fii natural.
ZIUA 34
Iubirea
și meditația au fost dintotdeauna separate de către așa-zisele religii - nu
numai separate și divizate, ci aproape făcute să pară contrare una alteia. De
secole, religiile i-au învățat pe oameni că: „Dacă veți iubi, veți pierde
meditația, așa că fugiți de orice relație de iubire. Mergeți la mănăstire,
rămâneți celibatari, fiți călugări". Cuvântul călugăr înseamnă a trăi
singur; cuvântul călugăr înseamnă cineva care trăiește singur, fără să aibă
vreo relație cu altcineva. De la aceeași rădăcină se trag cuvintele monopol,
monotonie, monogamie. „Fii călugăr sau călugăriță. |