Pentru a deveni o carte vie

Dacă vă vorbesc despre mine, nu o fac pentru ca viața mea să vi separă interesantă, originală sau mai știu eu cum. O fac pentru a vă transmite ce m-a învățat ea și ca acest lucru să vă fie de folos. Dacă nu, la ce bun? Nu cunoști o ființă interesându-te doar de evenimentele pe care le-a trăit, ci înțelegând cum le-a trăit și ce înțelepciune a dobândit din experiențele sale. Această înțelepciune este ca o chintesență a vieții ei, ceva care este ea însăși dar, în același timp, mult mai mult decât ea; și cu această chintesență îi luminează și îi hrănește pe cei care vin în preajma ei.

...Cuvintele mele sunt o hrană pe care v-o dau, sunt frânturi din inima mea, din sufletul meu; sunt viața mea, sunt sângele meu, nu pot face altfel. Când vă vorbesc, viața mea e cea pe care o respirați, o atingeți.
Artiștii creează opere exterioare lor dintr-o materie exterioară lor; ei își concentrează eforturile tocmai asupra acestei materii exterioare și fac minuni. Dar am să vă spun că, pentru mine, adevăratul artist este acela care e capabil să se ia mai întâi pe sine ca materie a creației sale. Toate metodele vieții spirituale îi stau la dispoziție pentru a-l ajuta și a-l inspira în această muncă.
În lumea psihică putem fi muzicieni, poeți, arhitecți, sculptori etc. Toate artele sunt cuprinse în munca discipolului Științei inițiatice. Ce descoperire am făcut în ziua în care am înțeles că puteam să lucrez asupra unei materii care nu-mi era străină, propria mea materie. De aceea, nu fac altceva decât să-mi scriu propria carte, adică să mă scriu pe mine; niciodată n-am scris altceva în afară de această carte, care sunt eu. Veți spune: «Și atunci, cărțile dumneavoastră, pe care le citim?» Nu le scriu eu, am încredințat această muncă anumitor persoane. Eu mă ocup doar să-mi scriu propria carte și vorbesc, știind că a vorbi înseamnă și a scrie. Da, vorbesc, strâduindu-mă să întipăresc în sufletele voastre scriituri celeste.
...Fiindcă fiecare dintre voi e, la rândul lui, o carte - o carte pe care el însuși o scrie: gândurile, sentimentele sale trasează literele unei scriituri care se va grava în materia corpurilor sale subtile. Așadar, să deveniți o carte vie, iată, de acum o muncă pentru voi. Strâduindu-vâ să faceți această muncă, veți exercita o influență benefică asupra tuturor celor care se vor apropia de voi. Pentru că și aceasta înseamnă iubirea fraternă.

I. Misterioasele căi ale destinului 9

II. O copilărie în munții Macedoniei 19
III. La Varna, pe țărmul Mării Negre 47
IV. Uceniciile 73
V. Experiența focului 95
VI. Până în inima trandafirului 115
VII. în simfonia universală 133
VIII. întâlnirea cu Maestrul Peter Deunov
Revelațiile Psalmului 116 141
IX. Franția, Franța 151
X. Nicio închisoare nu poate ține spiritul captiv 177
XI. Un an în India: februarie 1959 - februarie 1960 201
XII. Sunt un fiu al soarelui 243
XIII. între cuvânt și tăcere 271
XIV. Eu doar îmi scriu propria carte 297
XV. întreaga creație îmi vorbește și îi vorbesc 317
XVI. Un ideal de viață fraternă 349
XVII. Nu vreau decât libertatea voastră 377
XVIII. Alții vă ajută prin mine 407
XIX. Doar ce este irealizabil e real 419

Anexe: I, II, III 437
Referințe biblice 452

La puțin timp după această lectură din Emerson, m-am dus într-o zi să mă plimb pe dealurile din jurul Varnei, apoi m-am așezat să meditez. Și atunci ce s-a întâmplat? Am fost inundat dintr-odată de o asemenea lumină, am fost străbătut de curenți de-o asemenea forță, încât nu mai știam unde mă aflu, am fost dus cu totul... Dar cum în acel moment, într-un anume fel, organismul se apără, am căzut într-un fel de toropeală între leșin și somn. Când mi-am revenit, totul era din nou ca înainte. După aceea am făcut multe eforturi pentru a regăsi acea stare de încântare, dar n-am mai reușit niciodată; am trăit mai târziu alte stări asemănătoare, dar niciuna de o asemenea intensitate. Și asta din fericire, desigur, căci este imposibil ca un organism uman să reziste la vibrații de o asemenea forță. Ce am trăit atunci a fost excepțional, o grație divină. Am știut dintr-o dată, ca într-o străfulgerare, ce înseamnă lumea divină, splendoarea ei, puterea ei.

Mă întreb dacă ați citit acest text de Emerson și, dacă l-ați citit, ce efect a avut asupra voastră. Mi s-a întâmplat de mai multe ori să îl recomand anumitor persoane: acestea l-au găsit interesant, și-atât, și am fost surprins. Acea experiență pe care am trăit-o a fost așadar experiența mea și dacă vă vorbesc despre ea, nu o fac ca să vă impresionez, ci ca să deveniți conștienți de faptul că aveți și voi un Suflet superior - alți filozofi îl numesc Eul superior. Deocamdată poate nu aveți conștiința existenței acestui Suflet în voi, dar dacă vă gândiți la el, dacă îl iubiți, dacă încercați să intrați în legătură cu el, dacă îl chemați în ajutor, puțin câte puțin îl veți simți apropiindu-se de voi. Dacă nu, știți, adevărata lui locuință este atât de departe, atât de sus, că nu se interesează de voi. Aveți greutăți, suferiți, dar el nu se îngrijorează, nu suferă, e liniștit. Doar dacă vă întoarceți către el, dacă îl chemați, își pleacă privirea către voi.
Veți spune: «Dar cum e cu putință? Este sufletul meu și nu face nimic pentru mine?» De ce vreți să facă ceva pentru voi, când nu încercați măcar să știți ce este el? Să fim bine înțeleși: Sufletul despre care vă vorbesc este de altă natură decât acel principiu psihic care e numit în general suflet, dar care este, de fapt, corpul astral, corpul sentimentelor, emoțiilor, senzațiilor, dorințelor, pasiunilor;1 acest suflet, pe care îl putem numi inferior, împărtășește viața noastră de zi cu zi, se agită, suferă, țipă. Dar eu vă vorbesc aici de Sufletul vostru divin, care este lumină pură, care nu cunoaște nici tulburarea, nici suferința, și care este foarte departe, foarte sus; acest Suflet trebuie să încercăm noi să-l atingem. în ziua în care vom reuși să ajungem la el, se va produce același fenomen ca cel numit în iubire «coup de foudre»* - iubirea la prima vedere. Două ființe se întâlnesc, iar în clipa în care se întâlnesc, se produce un fel de fulger și gata, e ca și cum sufletele lor se sudează. Asta nu are nimic de-a face cu o iubire care se naște cu-ncetul; chiar dacă această iubire este solidă, durabilă, profundă, ea nu se compară cu acel «coup de foudre», cu iubirea la prima vedere. Veți spune că multe din aceste iubiri la prima vedere nu sunt decât foc de paie; da, desigur, dar eu vă vorbesc aici de întâlnirea care se face între două adevărate suflete pereche.
Trebuie să-ți pregătești mult timp corpul fizic înainte de a te aventura în anumite experiențe spirituale. De aceea, ani de zile, am fost obligat să fac o muncă asupra mea, pentru a fi capabil să primesc vibrațiile lumii divine fără a fi doborât. Căci sunt momente în care nu poți rezista la atâta frumusețe, la atâta lumină, la atâta iubire. Și vă spun sincer, uneori, chiar și acum, mi-e frică. Nu sunt sigur că trupul meu e capabil să suporte puterea anumitor curenți.