În
cadrul demonstrațiilor fenomenologice, se observă mereu un număr mare de
entități venerabile, inhibate în a face ceea ce pot, așa cum există și un mare
număr de mediumi care nu au curajul să facă ceea ce ar trebui să facă. Așadar,
noi trebuie să credem în viitor muncind fără încetare pentru victoria
adevărului.
Singura formă de spiritism triumfător care există este aceea care
spiritualizează individul. În consecință, ar părea logic că mai este până va
veni un asemenea moment, căci acesta va fi eficient și permanent.
Există tot felul de fenomene, dar nimeni nu l-a întrecut pe Hristos, care
materializa spirite celebre pe muntele Tabor, reînvia morți la Naim și Betania,
vindeca leproși, orbi, ologi și nebuni la Capernaum și Ierusalim... Cu toate
acestea, revelațiile Sale nu au fost încă acceptate de întreaga umanitate. Cât
despre afilierea noastră la învățăturile Sale, despre care facem mare tam-tam
prin presă, pe la tribune, aceasta lasă mult de dorit.
Așadar, să perseverăm, prietene, în consolidarea învățăturii, prin aplicarea ei
cu asiduitate, serenitate și constanță, atât în noi, cât și în jurul nostru,
slujind cu dragoste și avansând datorită credinței noastre ardente și
glorificând lupta constructivă în numele vieții eterne.
Iar pe cei care nu cred în existența lui Dumnezeu, să îi ajutăm cum putem mai
bine. Să ne reamintim totuși, precum bătrânul Horațiu, că moartea este poarta
celor judecați și condamnați, a doctorilor și a ignoranților, a aristocraților
și a plebei, „moartea palidă lovește cu același picior" (colibele
săracilor și palatele regilor - n.tr.).
21 - DESPRE PEDEAPSA CU MOARTEA
Te
întrebi ce gândesc cei fără trup despre pedeapsa capitală și te întrebi: „Este
nedrept să fie executată o ființă care a devenit criminal? Este legal să fie
permis ca un nebun să fie printre persoane normale?"
La rândul nostru, noi am putea să-ți răspundem: „Care dintre noi și-a folosit
trupul așa cum ar fi trebuit să o facă? Care dintre noi se ridică la adevăratul
nivel spiritual pe care îl presupune adevărata omenie, pentru a se considera
perfect echilibrat?"
În majoritatea cazurilor, pedeapsa capitală reprezintă eliberarea prematură a
sufletului, care se afundă în abisul întunericului. Însă, știm cu toții, că și
numai a fi încarnat reprezintă o suferință echivalentă cu ceea ce fac
tribunalele omenești pentru cei găsiți vinovați.
Așadar, nu ajută cu nimic să alungăm muștele dacă nu îngrijim rana.
Până acum, prin eliminarea carnației, spiritul nu s-a transformat doar din
aceasta.
În general, când cel omorât nu are destulă energie pentru a ierta infracțiunea
și a uita, începe să se învârtă în jurul celor care i-au luat viața, creând
prin această manieră așa-numitele fenomene obsesive. |