2. ASPECTE REFERITOARE LA CIFRÃ
Cifra
trei face parte dintre acele numere sacre care au o mare importanță în multe
religii și tradiții ezoterice.
După opoziția lui doi, treiul este reprezentarea unei a treia forțe, care
permite ieșirea din dualitate, imprimând o nouă direcție. Reprezentarea lui
geometrică este triunghiul echilateral, care aduce un echilibru: după teză și
antiteză, treiul este un fel de sinteză, care ne va permite să înaintăm. Treiul
este de asemenea un simbol puternic în societățile noastre iudeo-creștine,
deoarece simbolizează Trinitatea formată din Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, care
se regăsesc de asemenea în anatomia ocultă a ființei umane: corpul fizic și
biologic, corpul eteric și corpul spiritual.
3. ASPECTE REFERITOARE LA IMAGINE
Imaginea
ne înfățișează o tânără femeie grațioasă, elegant îmbrăcată, așezată cu spatele
drept pe un tron. Remarcăm foarte repede cele două însemne ale puterii:
sceptrul, pe care îl ține asupra ei cu mâna stângă, și scutul cu blazon, pe care
îl înconjoară cu brațul drept și pe care este reprezentat vulturul regal.
Aceste două elemente se regăsesc și la Împărat, dar veți constata că
întrebuințarea pe care el le-o dă este cu totul alta. La el, sceptrul este
ținut ferm în mâna dreaptă, ca și cum l-ar prezenta ostentativ, iar scutul, pe
care se poate observa același vultur regal, dar cu aripile strânse, este pus
pur și simplu la pământ, ca și cum nu ar mai avea nevoie de el. Datorită
acestei diferențe notorii, putem presupune că Împărăteasa nu se simte prea în
largul ei cu autoritatea de care dispune. Ținându-și scutul în dreptul
pântecelui, ea evocă o vulnerabilitate și o teamă de ceva: de exemplu, teama ca
acesta să nu-i fie luat, căci, mândră de ea, dorește să-l păstreze, spre
deosebire de Împărat, care, considerând instrumentul inutil, pare dintr-o dată
mai sigur pe el decât ca. Sceptrul, bine așezat de-a lungul întregului ei trup,
întărește ideea că îi plac atributele puterii și dorește să le păstreze.
Această femeie tânără și frumoasă care este Împărăteasa ne îndeamnă să
reflectăm asupra noțiunii de putere și a dificultății de a o exercita. Ea este
fericită să o dețină, dar în fond, o încarnează cu adevărat? Suntem oare siguri
de aceasta, văzând privirea Împăratului, care are ochii ațintiți asupra ei ca
și cum ar supraveghea-o, amintindu-i fără încetare condiția ei de femeie și
forța ei fizică redusă? Căci, bineînțeles, Împărăteasa nu se războiește! Dacă
puterea ei nu este în acțiune, atunci ea se află în altă parte...
Oare nu se află în frumusețea ei? Căci în toate versiunile, Tarotul reprezintă
întotdeauna o femeie elegantă, îmbrăcată într-o rochie bine mulată pe un trup
grațios, având pe cap o coroană din care se revarsă un păr lung și blond,
strălucitor.
În mod incontestabil, Împărăteasa este o femeie seducătoare, de o feminitate
înfloritoare. Puțin ușuratică pentru unii, de-a dreptul superficială pentru
alții..., ea pare, În orice caz, mult mai deschisă și prietenoasă decât Papesa,
care își ascundea secretele în spatele vălului și mantiilor sale. În sfârșit,
să nu uităm că ochii unui bărbat, cei ai soțului ei, sunt ațintiți asupra ei!
Ea place, atrage, seduce și o știe! Căci pozează cu mândrie pe tronul imperial,
privind drept în fața ei, orgolioasă și îndrăzneață, sfidându-și de-a dreptul
consortul. Astfel, Împărăteasa noastră este o femeie inteligentă, care în mod
evident a înțeles care îi sunt interesele și în ce mod le poate păstra. Cine
știe dacă în realitate nu îl duce de nas pe Împărat, manipulându-l și
determinându-l cu abilitate să facă ceea ce nu poate face ea în mod direct?! |