Copilul mării

Cartea Copilul mării este o autobiografie ficționalizată a autorului, o poveste de viață, care ca orice altă poveste, merită povestită. Lectura ne poartă prin drama părăsirii locului copilăriei și la găsirea ulterioară a unei noi perspective asupra vieții. Ajungem la adolescență și implicit la prima iubire și trecem prin transformări majore odată cu fiecare conștientizare a personajului principal.
Aventura descoperirii de sine ne cuprinde și pe noi și ne îmbogățim lăuntric cu fiecare metodă practică descrisă în carte, iar în final, perspectiva noastră se transformă radical prin prisma tuturor acestor învățături specifice sistemului non-dualist advaita vedanta.

2. Vocea 31
3. Între bine și rău 45
4. Un dar, o afacere 55
5. Renunțarea 65
6. Totul este mental 77
7. Credințele greșite despre realitate 91
8. Cunoașterea realității - Vedanta 105
9. Ochiul nu se vede pe el însuși 115
10. De ce nu pot cunoaște experiențele sau gândurile altora? 125
11. Cercetarea experienței: ce vedem de fapt? 141
12. Cine sunt eu? 153
13. O demonstrație de (non) afecțiune 171
14. Cercetarea experienței: ce auzim de fapt? 181
15. Golul dintre gânduri și golul dintre stări: stările și non-stările 189
16. Cercetarea experienței: ce atingem de fapt? 201
17. Petrecerea burlacilor 215
18. Nunta 225
19. Cercetarea experienței: asocierea simțurilor și mișcarea 237
20. Înțelegerea irealității visului 249
21. Cercetarea experienței: conștiința nu este produsă de nimic 261
22. Cercetarea experienței: unde este mintea? 277
23. Cercetarea experienței: manifestările mentale 299
24. Cercetarea experienței: stările 313
25. Unde poate duce un chef matinal de plajă? 331
26. Despre interpretarea senzațiilor 347
27. Cunoașterea realității și iubirea 355
28. O tehnică revigorantă 365
29. Cunoașterea de sine și relațiile 371
30. O cercetare finală 377
31. Considerații finale 387

”De câte ori ai vrut sa obții un lucru rău? Niciodată, nu-i așa? Totdeauna când ai făcut ceva, ai acționat mânat de dorința de a face bine. Mă refer numai la ce ai vrut pentru tine sau pentru cei apropiați ție. Dar rezultatele pe care le-ai obținut nu au depins nici de acțiunile făcute și nici de dorința care te-a făcut să acționezi, fiind influențate de o infinitate de factori. Doctorul care a omorât un om din greșeală era convins că făcea bine ceea ce făcea în acel moment. Până și criminalul gândea că făcea un lucru bun atunci când ucidea! Pentru el, în acea clipă, fapta pe care o comitea era bună. Nu te grăbi cu argumentația, pentru că și tu era să faci o astfel de faptă, atunci când voiai să-l altoiești pe tatăl tău cu lopata, pentru că îți omorâse cățelușa! Crezi că cineva greșește atunci când consideră un lucru bun moartea celui mai mare dușman? Mai devreme ți-ai dat seama că tatăl tău fusese mânat de o forță irezistibilă, care l-a dus către acea acțiune, dar între timp ai trecut cu vederea asta, fiind condus de tendința de a mă combate. Acum înțelegi cum lucrează mintea mânată de tendințele care o influențează, sau de credințele pe care și le-a creat ea însăși?”
Începusem să-mi aduc aminte ce se întâmplase atunci, și parcă intensitatea emoțiilor pe care le simțeam se diminuase destul de mult. Acum puteam să retrăiesc tot evenimentul de atunci, fără să-mi mai dea lacrimile, să mai simt un nod în gât sau un gol în stomac. Era ca și cum nu m-ar mai fi afectat nimic din acea scenă, care îmi apărea în minte ca un film. Nu mai simțeam nici acel impuls de a-l pedepsi pe tatăl meu și nici acea durere în suflet pe care o simțisem când am văzut-o pe Lola zăcând fără suflare lângă mine, sau când am văzut-o pe mama zăcând inconștientă, plină de sânge. Altădată nu aveam puterea să las filmul amintirii să se desfășoare nici măcar până în momentul în care o găseam pe Lola lângă mine, fără să mă podidească plânsul. Această suferință dispăruse.
”Îți mai aduci aminte că mirosul de alge intrate în putrefacție din golfulețe îți provoca greață? Acum nici nu îl mai bagi în seamă. În lumea asta iluzorie nimic nu se pierde. Tot ce moare se descompune în elementele din care a fost creat, ajutând astfel la crearea și hrănirea altor ființe. Aparenta moarte este de fapt o extensie a vieții, elementele apărute prin descompunerea unui corp combinându-se pentru a crea un alt corp, sau pentru a ajuta la dezvoltarea lui. Acest nou corp urmează același ciclu, ducând prin descompunere, în urma morții, la crearea și dezvoltarea altuia și tot așa. Numai că, atunci când vei ajunge să cunoști adevărul, vei ști că moartea este un eveniment al stării de veghe, identic cu orice alt eveniment, care nu are nicio legătură cu tine cel care o observi.