In unele feluri, Jung și Reich erau foarte diferiți.
Reich era extrovertit, tipul care creează vâlvă în arhetipurile jungiene, prins
la mijloc între senzație și intuiție. Jung era introvertit, intelectual în mod
predominant, în contradicție cu felul său de a simți natura. Reich era
idealist, romantic, întru totul cerebral, complex și genial, concis, cu un
mărginit simț al umorului, cuprins de seriozitate și optimism social, lucru pe
care CP. Snow l-a mai remarcat la unii oameni de știință. Jung era dificil,
alegoric, multifațetat, direct, mitic, cu un simț dezvoltat al umorului. Reich
și-a îndepărtat adepții. Jung menținea
alături de el o comunitate loială de oameni. Reich a fost deposedat, devenind
un cetățean al lumii. Jung era însă puternic înrădăcinat în Elveția. Pe măsură
ce a înaintat în vârstă, Reich a devenit fascinat de Jung, pe care-l vedea ca
un prototip al omului natural neînarmat. Jung a fost crescut sub religie
creștină restrictivă, necugetată, deprinzând totul prin studierea legilor
universale ale lui Hermes. Reich considera că răul era un rezultat secundar al
energiei blocate și că sufletul omului era inocent, sincer și iubitor. Jung
credea că răul ajunsese până în adâncurile psihicului și era prezent în
imaginea lui Dumnezeu. Reich și-a dat seama că libidoul este o energie sexuală
măsurabilă, pe care mai târziu a extins-o la așa-numitul ocean de energie
orgonică, sau energia universului. Jung era de părere că energia sexuală era
doar unul dintre aspectele libidoului.
La prima vedere, Jung și Reich par a fi complet diferiți, atât natura, cât și
domeniile lor de interes par distincte. In mod normal, Reich este privit ca
unul dintre cei ce au căutat să repare diviziunea dintre minte și trup,
printr-o atenție sporită asupra corpului și îndeosebi, asupra funcției
bioenergetice a sexualității. Jung era recunoscut ca unul dintre cei ce au
căutat să micșoreze separarea de omul modern care se îndepărtează de
rădăcinile, arhetipurile, sufletul său, printr-o integrare psihologică
chinuitoare ce implică un proces simbolic.
Dar pe măsură ce îi studiem tot mai amănunțit pe cei doi, descoperim că și Jung
era profund îngrijorat de relația materiei cu psihicul, energiei și trupului;
iar Reich s-a preocupat intens de probleme spirituale și de un simț al înrădăcinării
în natură, pe măsură ce a înaintat în vârstă. Unul părea că a mers pe ruta
principală a corpului, iar celălalt pe drumul secundar al corpului, dar amândoi
au reușit să se intersecteze într-o serie de puncte neașteptate. Aventurile,
călătoriile pasionante și fascinante în mijlocul naturii existenței corpului și
psihicului ridică întrebări tuturor.
Este dificil pentru noi să știm ce să credem despre sinele nostru întrupat.
Existăm pur și simplu în trupurile noastre sau ne întrupăm și doar ne imaginăm
că sălășluim în acestea? Suntem doar trupuri ce-și închipuie tot felul de
fantezii? Știm care e senzația de a conduce o mașină având mintea goală, să fim
aparent complet absorbiți de un alt loc. Brusc abaterea de la drum ne atrage
atenția. Aterizăm înapoi în corpurile noastre cu o zdruncinătură aspră. Chiar
am fost în afara corpului nostru? Pe măsură ce suntem monopolizați în timpul
unei conversații telefonice, mediul nostru se dizolvă. Unde ne aflăm? într-un
punct echidistant? Cu asemenea experiențe familiare, suntem în mod legitim
tulburați atunci când suntem deșteptați și trebuie să dăm explicații despre
ceea ce se întâmplă cu adevărat, cum conștiința noastră, precum și viețile
noastre întrupate sunt un mister pentru noi. Să presupunem că ne aflăm în afara
corpului. Cum funcționează energia psihică? Este o energie bioelectrică care
este măsurabilă? Jung a fost pus în încurcătură de natura energiei psihice, pe
care el o numea libido, acceptând terminologia freudiană. Acesta a remarcat că
sistemul psihologic era unul închis, în care gândurile reprimate din
inconștient o să iasă la suprafață sub o formă sau alta. A observat că
simbolurile leagă și eliberează energie, dar nu a găsit nicio explicație
științifică pentru a valida natura și energia fizică. In 1952, într-un eseu
despre sincronicitate, Jung descrie fenomenul parapsihologic investigat în
Anglia de către J.B. Rhine. |