Drumul lor e mult mai greu comparativ cu al celor mai
norocoși, cum sunt eu, și, în plus, își încep viața cu puncte în minus. în
toate acestea mi-e greu să găsesc justiția divină. Mă simt așadar vinovată că
am primit atâtea și hotărăsc că e responsabilitatea mea să-i ajut pe cei care
sunt mai puțin norocoși. Mult mai târziu îmi voi da seama că motivația mea de
a-i ajuta pe ceilalți nu este bună. Este bazată pe vinovăție. Mă aștept ca
persoana ajutată să fie recunoscătoare și să devină mai fericită.
Această faimoasă căutare a justiției divine se încheie până la urmă atunci
când, mulți ani mai târziu, descopăr teoria reîncarnării. Când aud vorbindu-se
despre ea prima oară, mi-e greu să cred că există. Schimbarea credinței inspiră
deseori frică ființei umane. în ziua în care întâlnesc, în sfârșit, pe cineva
care mi-o poate explica într-un mod satisfăcător resimt o imensă ușurare
interioară.
Reîncep să mă simt bine în relația mea cu DUMNEZEU. în sfârșit înțeleg că în
realitate sufletul este etern dar că revine pe pământ de mii de ori ca să
trăiască mai multe experiențe în fel de fel de situații diferite, în corpuri
diferite, medii diferite, țări diferite etc. Sufletul continuă să revină și de
fiecare dată ia un înveliș diferit căci corpul nostru este pur și simplu un
vehicul care ne permite să trăim pe plan pământean. Sufletul nostru folosește
acest vehicul ca să învețe să iubească în situații diverse. E ca și cum în
fiecare zi a vieții mele îmi schimb hainele în funcție de circumstanțele zilei
dar sub aceste haine sunt aceeași persoană.
Persoana foarte specială care mi-a explicat teoria reîncarnării a fost doctorul
Herbert L. Beierle, doctor în teologie, parapsihologic și filozofie. Locuiește
în California dar predă în toată lumea. A știut să-mi lămurească toate punctele
care-mi erau neclare. Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce ni se întâmplă face
parte dintr-un plan divin și că există o legătură logică de la o viață la alta.
Acest plan divin cere ca totul să fie trăit in dragoste și compasiune față de sine
și ceilalți. Cei care refuză această cale aleg drumuri mai dificile, mai pline
de suferință. Dacă ceva nu este orânduit cu dragoste într-o viață, atunci va
trebui să fie făcut astfel mai devreme sau mai târziu, într-o altă viață. E ca
atunci când nu am terminat ceva într-o zi; pot continua a doua zi. Așadar,
sufletul are o viață dar nu moare niciodată. Trebuie să trăiască mai multe
vieți pământene ca să ajungă la perfecțiunea divină. Numai corpul fizic moare
și se întoarce la energia terestră. O viață pământeană a sufletului poate fi
comparată cu o zi a corpului fizic. Așa că, pentru mine, credința în
reîncarnare a fost foarte benefică. Și voi continua să cred în reîncarnare
atâta timp cât aceasta va exista. Am învățat că este singurul motiv pentru care
trebuie să păstrezi o credință. Pentru moment, acest lucru mă ajută să-mi
amplific credința în Dumnezeu și să-mi iau viața în propriile mâini căci știu
că totul se înlănțuie de la o viață la alta și că adun întotdeauna ceea ce
semăn. Prin simplul fapt de a ști că viața-mi e responsabilitatea mea am găsit
cheia pentru a-mi deschide ușa către libertate. E o alegere și îmi pot crea
viața după propriile alegeri. UAU!
Căutarea dreptății mi-a marcat tinerețea, și a continuat până la maturitate.
Chiar dacă totul era în favoarea mea, în realitate găseam nedrept ca eu să am
ceva și altul, nu. De aceea considerasem nedrept ca mama să-mi păstreze banii
pentru patine. Ca urmare, mi-a fost atât de frică să nu fiu nedreaptă încât am
devenit astfel. |
Adevăr Divin
