Factorii intrapsihici ai calității vieții

În ultimii ani interesul pentru spiritualitate a crescut, așa cum putem observa cu ușurință privind abundența de cărți, articole, emisiuni televizate, cursuri, seminarii, conferințe și tot felul de activități care apar peste tot în jurul nostru. Dar comportamentele spirituale și religioase sunt parte a experienței umane în căutarea sacrului, raportarea la valori umane înalte: adevăr, iubire și altruism, experimentarea unor stări profunde de sens și scop al vieții, trăirea unui sentiment de apartenență la întreg, de acceptare și integrare.
Relația dintre spiritualitate și starea de bine psihologică a fost cea mai studiată, cu toate dificultățile metodologice provenind atât din dificultatea definirii conceptului multifațetat al spiritualității/ religiozității, cât și din problemele conceptualizării sănătății mintale. În virtutea acestor dificultăți metodologice, lucarea prezentă își propune să identifice implicațiile unui program de consiliere religioasă asupra dispoziției iertătoare, atitudinii de recunoștință și strategiilor de coping religios și stării psihologice de bine, verificând modelul valid de predicție a stării psihologice de bine pe baza celor trei predictori amintiți.
Din acest motiv consilierea religioasă alături de cea psihologică și psihoterapie este recomandată pentru a ajuta pe clienți să îmbunătățească calitatea propriei vieți, să schimbe credințele, să gestioneze efectul emoțional provocat de situațiile negative de viață și să identifice noi modalități adaptive prin care să confrunte sarcinile dezvoltării și factorii de stres.