Atunci când părinții capabili de antrenare emoțională pe
care i-am inclus în studiile noastre treceau printr-un conflict conjugal ori se
separau și divorțau, ceva diferit se petrecea. Cu excepția faptului că
respectivii copii erau „mai triști” decât ceilalți, antrenarea emoțională
de care avuseseră parte părea să-i protejeze de efectele nocive îndurate de
atâția alții care trecuseră prin aceeași experiență. Consecințele anterior
dovedite ale divorțului și ale conflictelor conjugale (precum înrăutățirea
situației școlare, agresivitate și probleme cu colegii) nu-i afectau pe acești
copii antrenați emoțional. Toate astea sugerează că procesul de Antrenare a
Emoțiilor îi înzestrează pe copii cu un fel de scut - primul a cărui eficiență
e dovedită științific - împotriva traumei emoționale cauzate de divorț.
Deși asemenea concluzii sunt, evident, relevante pentru familiile care se luptă
în prezent cu dificultăți maritale și se zbat să-și clădească o nouă viață după
divorț, ne așteptăm ca cercetări ulterioare să arate că Antrenarea Emoțiilor îi
poate proteja pe copii împotriva unei întregi cohorte de alte conflicte,
pierderi și suferințe suplimentare.
O altă descoperire surprinzătoare a cercetărilor noastre a fost legată de tați.
Studiile noastre au relevat faptul că, atunci când tații adoptă un stil de
parenting bazat pe antrenare emoțională, asta are un impact extrem de pozitiv
asupra dezvoltării emoționale a copiilor. Când tații sunt conștienți de sentimentele
copiilor și încearcă să-i ajute să-și rezolve problemele, copiii se descurcă
mai bine la școală și în relațiile cu ceilalți. Prin contrast, un tată distant
emoțional - unul care e aspru, critic sau evitant vizavi de emoțiile copilului
- poate avea un profund impact negativ. Foarte probabil, copiii lui se vor
descurca mai greu la școală, se vor încaieră mai des cu colegii și vor avea o
sănătate mai șubredă. (Acest accent pus aici pe tați nu înseamnă că implicarea
mamei nu afectează, și aceasta, inteligența emoțională a copiilor. Efectele
interacțiunilor ei cu copiii sunt semnificative. Însă cercetările arată că
influența tatălui poate fi mult mai mare, ba chiar extremă - fie că efectele
sunt benefice, fie că nu.)
De vreme ce un alarmant segment de 28% dintre copiii americani cresc numai
alături de mamele lor, importanța prezenței tatălui nu poate fi trecută cu
vederea. În orice caz, n-ar trebui să presupunem că orice tată e mai bun decât
niciunul. Un tată prezent emoțional poate aduce beneficii uriașe în viața
copilului, însă un tată glacial și nemilos poate provoca un rău nemăsurat.
Deși cercetările noastre arată că părinții care antrenează emoțiile copiilor îi
pot ajuta pe aceștia să devină adulți mai sănătoși, dar și mai de succes, tehnica
aceasta nu reprezintă în niciun fel un tratament pentru serioasele probleme de
familie cu care se confruntă unele cupluri și care necesită ajutorul unui
terapeut profesionist. Și, spre deosebire de susținătorii multor teorii de
parenting (care mai de care mai inventivă), noi nu promitem că Antrenarea
Emoțiilor este un panaceu pentru toate problemele normale din viața de familie.
Practica antrenării emoționale nu înseamnă că, automat, toate neînțelegerile
dintr-o familie se vor evapora, că nu vor mai apărea în discuții cuvinte dure,
că nu veți mai vedea sentimente rănite sau că tristețea și stresul se vor duce
pe apa sâmbetei. Conflictul e o realitate a vieții de familie. Totuși, odată
ce-ați început să faceți uz de acest proces de Antrenare a Emoțiilor, probabil
că vă veți simți tot mai apropiați de copii. Și când familia voastră se bucură
de mai multă intimitate și de un respect mai mare, problemele dintre membrii de
familie vor părea mai ușor de suportat.
În fine, Antrenarea Emoțiilor nu înseamnă sfârșitul disciplinei. Într-adevăr,
când voi și copiii voștri sunteți mai apropiați unii de alții, ajungeți să fiți
mai implicați în viețile lor și, drept urmare, puteți exercita o mai mare
influență. Sunteți în măsură să fiți severi, dacă de severitate e nevoie. |
Adevăr Divin
