Prin intermediul amintirilor ne găsim calea în lume. Problemele
și dificultățile care apar când găsim noi hobby-uri, când învățăm noi pași de
dans, când intrăm în contact cu oameni necunoscuți și când înțelegem noi
concepte pot fi direct corelate cu lipsa de șabloane stabilite anterior pe baza
cărora organizăm noile informații și experiențe.
Memoria, când este redusă la funcția sa cea mai vitală, are legătură cu
asigurarea unui viitor care păstrează selectiv din trecut, construind pe baza a
ceea ce a fost eficient, și nu repetă acele reacții care au fost vătămătoare
sau nocive - pe scurt, ne asigură un viitor care este influențat, dar nu
excesiv de constrâns, de către istoria noastră. Prin memorie ne păstrăm un fir
de continuitate prin legarea prezentului cu trecutul. în procesul continuu de
comparare a asemănărilor și diferențelor, a momentelor de amenințare și a celor
de siguranță și satisfacție, precum și a realizărilor și eșecurilor importante,
sortăm și apoi reorganizăm aceste informații pentru a da formă prezentului și
alegerilor ce urmează. în acest mod aspirăm să creăm un viitor mai adaptativ,
mai satisfăcător și mai benefic decât trecutul nostru. Cuvintele cântărețului
de muzică folk Vince Gill sună adevărat: pur și simplu „nu e niciun viitor în
trecut”.
Amintiri precum imaginea unei plimbări minunate prin pădure într-o zi răcoroasă
și colorată, lovind cu piciorul teancuri de frunze în aer și împărtășind
gânduri și sentimente intime cu un prieten apropiat, sunt binevenite înapoi în
faldurile conștiinței noastre. Deși uneori îndepărtate, aceste reminiscențe
sunt adesea infuzate cu impresii senzoriale vagi, precum mirosul rânced al
frunzelor sau sunetul foșnetului lor în timp ce sunt aruncate în aer cu
piciorul, boarea răcoroasă din aer sau culorile rafinate ale frunzișului
toamnei. La fel ca amintirile familiare și neplăcute de care ne ferim și pe
care am prefera să le uităm. Aceste imagini negative au adesea o mare putere de
captare a atenției noastre. Când, de exemplu, suntem respinși de un iubit sau
săriți la o promovare, nu ne putem scoate aceste evenimente din minte. Și,
într-adevăr, caustice și amare, ele pot persista ani de zile, uneori părând a
avea aceeași mușcătură, atunci când ni le reamintim, ca atunci când s-au
întâmplat prima dată. Orice mirosuri, imagini, sunete și senzații asociate cu
aceste amintiri pot fi tulburătoare, dezgustătoare, enervante sau chiar
respingătoare. Asemenea reacții impun evitarea contactului voluntar și
subconștient cu orice stimuli care ni le-ar putea reaminti. Cu toate acestea,
ne putem trezi împărtășindu-le aceste reminiscențe dureroase prietenilor sau
terapeuților ca pe niște narațiuni care au un anumit sens și o coerență,
descriindu-ne experiențele trecute, fie ele plăcute ori supărătoare.
De obicei, reușim să reflectăm la aceste amintiri, să învățăm ceva din ele și
să ne trăim mai departe viața. Putem să fim îmbogățiți și întăriți de greșelile
și eșecurile noastre, precum și de triumfurile și împlinirile noastre mari sau
mici.
Cele mai evidente dintre amintirile noastre sunt îmbibate de senzații și
trăiri, fie ele bune sau rele, vesele sau triste, supărătoare sau mulțumitoare.
De fapt, impactul emoțional asociat cu o amintire este în cea mai mare măsură
responsabil de inițierea și întărirea învățării. |
Adevăr Divin
