Puterea miraculoasă a minții tale - vol. 4

O colecție fără precedent a lucrărilor profund transformatoare ale lui Joseph Murphy, autorul faimoasei cărți Puterea extraordinară a subconștientului tău. Aparținând perioadei de apogeu a carierei lui Murphy, lucrările Puterea credinței, Să ne bucurăm de belșug și prosperitate, Semnificația reîncarnării, Elimină teama din viața ta și Puterea vindecătoare a iubirii sunt doar câteva titluri ce fac parte din această antologie inegalabilă, ce cuprinde peste 20 de cărți și broșuri.
Adevărate izvoare de cunoaștere, scrise într-un limbaj ușor accesibil oricărei categorii de cititori, cărțile lui Murphy sunt o lectură încântătoare și inspiratoare pentru toți aceia care doresc să-și îmbunătățească viața prin cunoașterea de sine.

Cartea 1 5
Deschideți-vă calea prin rugăciune - Semnificația profundă a Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul (1958)

Cartea 2 55
Puterea vindecătoare a iubirii (1958)

Cartea 3 61
Rămâneți pentru totdeauna tineri (1958)

Cartea 4 69
Tehnici în terapia prin rugăciune (1960)

Cartea 5 137
Puteți să vă transformați întreaga viață (1961)

Cartea 6 197
Religia nucleară (1961)

Cartea 7 217
De ce mi s-a petrecut așa ceva? (1962)

Cei șapte îngeri și cele șapte urgii reprezintă cele șapte etape de conștientizare sau stări de conștiință despre care am vorbit deja. Marea de sticlă este mintea voastră aflată în stare de pace, iar focul reprezintă înțelepciunea lui Dumnezeu, care se ridică la suprafața minții atunci când aceasta este liniștită și tăcută. Cântarea lui Moise înseamnă capacitatea voastră de a extrage din adâncurile subiective înțelepciunea și inteligența lui Dumnezeu, care vă permit să vă manifestați și fructificați toate aspirațiile și idealurile sublime. Atunci când susțineți starea de credință și încredere, veți cânta cântecul triumfului sau al victoriei puterii spirituale — care este cântecul Mielului. Aceasta este melodia lui Dumnezeu, pe care o cântați în inima voastră (lăuta lui Dumnezeu) în toate zilele vieții voastre.

CAPITOLUL 16

(1) Și am auzit un glas mare care venea din templu și care zicea celor șapte îngeri: Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu! (2) Și s-a dus cel dintâi și a vărsat potirul lui pe pământ. Și o bubă rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului ei. (3) Și al doilea înger a vărsat potirul lui în mare. Și marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Și a murit orice făptură vie, chiar și tot ce era în mare. (4) Al treilea a vărsat potirul lui în râuri și în izvoarele apelor. Și apele s-au prefăcut în sânge.
Aici avem o poveste similară cu urgiile aruncate asupra Egiptului și menționate în Exod, capitolul șapte. Acest capitol se referă la o recondiționare, restructurare a conștiinței. Potirele înseamnă emanația conștiinței, energiile conștiinței. Când începem să ne recondiționăm și să ne purificăm conștiința, afirmăm Prezența lui Dumnezeu și faptul că tot ce este adevărat pentru Dumnezeu este adevărat și pentru ființa umană. Însă înainte ca aceasta să se petreacă, toate credințele minții omenești, limitate și învechite, tind să ne împiedice și să ne țină pe loc.
Versetul al treilea spune că marea s-a făcut sânge. Sângele este simbolul vieții, iar atunci când permitem ignoranței, fricii, urii și superstiției să ne conducă, nu mai putem bea din apele vieții - nu mai suntem guvernați de inspirație, înțelepciune și de bucuria pură. In asemenea stări negative de conștiință, noi rezistăm curgerii Vieții superioare și suntem morți față de iubire, pace, fericire și față de toate minunile vieții. Însă, pe măsură ce continuăm să nerugăm, vom modifica aceste tipare negative din subconștient și va avea loc o purificare adevărată.
(13) Apoi am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei, și din gura prorocului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște.
Versetele acestui capitol se referă la depășirea diverselor credințe false, a conceptelor rasei umane, a complexelor umane și a altor otrăvuri depuse în subconștient. Broaștele menționate în acest verset reprezintă săritorii din mlaștină, adică cei care sar peste, care se eschivează de ceva. Ele semnifică starea dezechilibrată a minții. Atunci când Adevărul divin pătrunde în mintea noastră, el creează o luptă în noi, care ne îndeamnă să o rezolvăm. Eroarea este acum pe cale să iasă la lumină, iar Adevărul va cuceri. Adevărul vine la noi toți precum o sabie. O sabie retează complet ceea ce este vechi și adeseori există ciocniri violente, deoarece oamenii doresc să se agațe de vechile idei și de punctele de vedere tradiționale (limitate) referitoare la Dumnezeu și univers.
(15) „Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele, ca să nu umble gol și să i se vadă rușinea!” (16) Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreiește se cheamă Ahnaghedon.
Răspunsul la rugăciunea voastră vine întotdeauna ca hoțul care lucrează pe ascuns, în timpul nopții. Un hoț vine atunci când nu vă așteptați sau atunci când dormiți. Este simbolic modului în care apare răspunsul divin. El vine în moduri la care nu vă gândiți și în clipe în care nu vă așteptați. Vegheați și vă păziți hainele atunci când umblați în lumină, în cunoașterea adevărată; în acest fel faceți ca rugăciunea voastră să nu eșueze. Hainele voastre sunt stările, sentimentele și atitudinile mentale. Vegheați și urmăriți cu atenție toate gândurile și ideile, pentru a vedea dacă ele se conformează standardelor spirituale, îmbrăcati-vă toate ideile si dorințele adevărate cu imaginație, credință si încredere si nu veți mai umbla vreodată goi, în sensul că nu veți mai exprima lipsuri, tristețe și suferință. Bătălia de la Armaghedon este o luptă în continuă desfășurare. Bătălia se duce între ceea ce sunteți acum și ceea ce vă doriți cu adevărat să fiți, între sinele vostru inferior și Sinele superior, divin, între aspirațiile voastre spirituale și mintea rasei umane, plină de teroare și credințe false; este dorința și opusul ei. Mânia, frica, reaua-voință, antagonismul, combativitatea si războiul — aceste otrăvuri mentale pot fi alungate prin identificarea plenară cu adevărurile divine eterne și prin ocuparea frecventă a minții cu conceptele de armonie, de sănătate, de pace și de bunăvoință. Va exista o luptă intensă între aceste două forțe în mintea voastră. Insă iubirea, onestitatea, dreptatea și înțelepciunea vor triumfa în această bătălie interioară. Singurul loc în care are loc bătălia de la Armaghedon este mintea voastră. Atunci când practicați Prezența lui Dumnezeu și îl vedeți în toți bărbații și în toate femeile, și simțiți că toți oamenii radiază Iubirea Sa și merg în lumina divină, tot ceea ce nu este asemenea lui Dumnezeu în subconștientul vostru va fi eliminat, distrus și va apărea omul dumnezeiesc. El va fi omul fericit, omul bucuros, omul sănătos, omul plin de lumină și iubire.
(17) Al șaptelea înger a vărsat potirul lui în văzduh. Și din Templu, din scaunul de domnie, a ieșit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”
Glasul din templu este sunetul interior al rugăciunii ascultate, este cunoașterea tăcută a sufletului, Sabatul sau odihna în Dumnezeu. Al șaptelea potir este momentul acceptării mentale complete sau certitudinea interioară care ne arată că nu mai este nevoie să ne rugăm, deoarece actul creator, mental și spiritual, s-a încheiat.
(21) O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Și oamenii au hulit pe Dumnezeu, din pricina urgiei grindinei, pentru că această urgie era foarte mare.
Ploaia de primăvară face ca lucrurile să crească. Grindina este ploaia înghețată care distruge vegetația. Toate stările noastre negative sunt acum înghețate, uscate și distruse de Adevărul divin care ne pătrunde mintea.

CAPITOLUL 17

(1) Apoi, unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire a venit și a vorbit cu mine și mi-a zis: „ Vino să-ți arăt judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. (2) Cu ea au curvit împărații pământului; și locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei!” (3) Și m-a dus, în duh, în pustie. Și am văzut o femeie șezând pe o fiară de culoare stacojie, plină de nume de hulă, având șapte capete și zece coarne. (4) Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură și stacojiu; era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare. Ținea în mână un potir de aur plin de spurcăciuni și de necurățiile curviei ei. (5) Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babifonul cel mare, mama curvelor și spurcăciunilor pământului”.
Cunoaștem care sunt cele cinci simțuri: vederea, auzul, atingerea, mirosul și gustul. Simțurile șase și șapte sunt subiective. Atunci când ne îndreptăm atenția către interior, ne trezim cel de-al șaselea simț, care ne permite să auzim binele divin, bunătatea și puritatea lăuntrică, să ascultăm veștile cele bune, care profețesc ceea ce urmează să vină. Al șaptelea simț este evidențiat de către convingerea sau cunoașterea noastră interioară referitoare la faptul că rugăciunea ne este ascultată. Această interpretare reprezintă un alt mod de a explica cei șapte îngeri despre care se vorbește aici.