M: Da, iar dacă vrei să înțelegi mai bine, ia exemplul
unui vis, visul tău. întrucât mă adresez celor mai înalte aspecte ale
cunoașterii, nu mă aflu în poziția de a răspunde vreunei întrebări grosolane.
Dacă cineva vorbește sau pune întrebări, nu îl voi contrazice, deoarece din
punctul său de vedere și de la nivelul său, acele întrebări sunt corecte. Dacă
există vreo stare de care să fiu interesat, aceea este starea Parabrahman, cu
opt zile înainte de concepție. Ieri a fost folosit cuvântul „ego”, și la
fel și astăzi. La ce nivel este atașat acest „ego”, și când anume?
Totul este pe deplin sacru și non-sacru. Problema sacrului și non-sacrului
există atâta timp cât există ființa. Dacă ființa nu există, atunci unde mai
este chestiunea sacrului sau non-sacrului?
Întâlniți anumite persoane despre care
spuneți că au multă cunoaștere. Ele vă vor spune că în viața următoare veți fi
un rege măreț, și în viața de după aceea, un rege și mai măreț. Atunci când
primește astfel de preziceri, ascultătorul este foarte fericit, mulțumit. Iubirea
de sine este iluzia ascunsă, însă nimeni nu vrea să o recunoască. Nimeni nu
vrea să renunțe la ființa sa, la cunoașterea lui „Eu sunt”.
Să presupunem că următoarea întrebare
este pusă unei persoane inteligente: „Înainte de concepție, cum erai tu?” O
astfel de persoană inteligentă ar răspunde în felul următor: „Mă aflam într-o
stare latentă, în esențele părinților mei.” Insă la baza răspunsului stă
perspectiva convențională, pe care, dacă o urmăriți retroactiv, până la părinții
părinților, veți obține o regresie infinită. Așadar, dacă urmăriți acest
concept, care nu are formă și care este cunoașterea în stare latentă, până la
sursa sa, el sălășluiește în eternitate. De aceea, principiul este etern.
Vă voi da acum două sfaturi pentru o
cercetare mai în profunzime. Primul este să pătrunderi cu totul în starea de
dinaintea concepției, iar cel de-al doilea este să vă învăluiți cu totul în
conceptul tradițional al părinților. în cazul din urmă, nu veți reuși să
înțelegeți adevărata voastră natură. Cunoașterea convențională nu este
distrusă, însă nu este necesară, deoarece ea pur și simplu este ireală, este
neadevăr. Orice ar spune un copil ignorant sau un înțelept desăvârșit, totul
este corect.
Vă pot oferi încă un concept: „Cine este
principiul perfect sau personalitatea care a existat înainte de nașterea
cuiva?” Iată din nou o similaritate între un copil în leagăn și unjnani
desăvârșit. Atunci când copilul gustă mâncarea, el nu știe dacă e urină,
materie fecală, mâncare sau lapte; pentru el, toate au același gust.
Cum se cunoaște copilul pe sine în acea
stare? Numai f/știe. Ce vrei să spui acum despre copil și jnani?.
V: Sunt de părere că este important să
devenim copii, să renunțăm la toate atașamentele.
M: Unde este chestiunea renunțării la
tot? A apărut în mod spontan, nu trebuie să dai nimic deoparte. Trebuie doar să
înțelegi. Ești constrâns să suferi sau să experimentezi numai din cauza
apariției ființei. Ai pătruns tu ființa ta? Ea a luat naștere în mod spontan.
înțelege copilul ceva, a pătruns el concepte, idei sau ego? înțelegând această
ființă și toate jocurile sale, un jnani a transcens-o și sălășluiește în starea
de dinaintea concepției. El se află mereu în acea stare, fie că ființa apare
sau dispare.
În timpul vieții, ai realizat atât de
multe lucruri, ai avut atât de multe identități, iar toate aceste identități si
acea cunostere te-au părăsit. în cele din urmă, ce identitate vei avea când vei
muri?
Dacă ai înțeles cu adevărat „ce”
anume ești, mai sunt oare necesare căutările spirituale?
|