Cu puțin înainte de a ajunge în gară la Delhi, lumina din
vagon s-a întrerupt timp de câteva minute. Când s-a reaprins, am constatat că
valiza mea cu toate filmele și aparatele foto dispăruse. În stare de șoc, am
depus o plângere la poliția din gară și m-am lansat într-o căutare disperată.
Mi-am petrecut noaptea, buimac și
furios, scotocind prin tomberoanele dimprejur, chestionându-i în zadar pe cei
care dormeau pe stradă, în speranța că hoțul abandonase valiza cu filme.
Gândurile mi se duceau înspre mersul îndelungat și greu, către comorile pe care
le descoperisem, uneori cu prețul unei răbdări fără egal. Sute de kilometri
parcurși pe jos, întâlniri nenumărate, permisiuni greu de obținut și, mai
presus de toate, o comoară de câteva mii de diapozitive evaporată pentru
totdeauna. Am cerut ajutorul unui grup de copii ai străzii, iscusiți, la curent
cu toate, descurcăreți, și le-am promis o recompensă serioasă. S-a crăpat de
ziuă, fără să fi dat însă de urma filmelor.
Amărât și dezamăgit, văzând cum dispărea
prima mea șansă de a publica o carte la o mare casă de editură, am decis să
rămân zece sau cincisprezece zile la Delhi. Am început prin a închiria o cameră
cu baie într-un hotel luxos din Janpath, pentru a savura o plăcere pe care nu o
mai avusesem timp de luni întregi. Ma îmbăiasem în tot felul de râuri și fluvii
sacre, pârâuri și lacuri, dar într-o cadă de baie niciodată. Aveam în acea zi,
în urma întâlnirilor mele cu feluriți lama și Rinpoche, gâtul înconjurat de
numeroase ghirlande de protecție. Mi-am umplut cada cu apă foarte caldă și,
fremătând de plăcere, m-am lăsat să alunec în cada adâncă, proptită pe labe de
leu. Ghirlandele, înmuiate brusc în apa caldă, au început să intre la apă
scurtându-se rapid, și doar trăgând de ele cu ambele mâini am reușit să scap de
strangulare prin supra-abundență de protecții.
Aterizarea era dură. Foarte tibetană în substanță
și un semn perfect al impermanenței lucrurilor.
Impermanența este unul dintre conceptele
de bază ale budismului. Totul este menit să înceteze sau să își schimbe natura
într-o bună zi. De vreme ce totul este interdepen-dent, fără realitate intrinsecă,
și vid, ne putem ancora numai în ceea ce nu are caracteristici: Trezirea. Nu
este vorba despre un concept pesimist al vieții, ci, dimpotrivă, despre un
puternic antidot împotriva iluziilor. Percepția clară a impermanenței tuturor
fenomenelor ne aduce la cunoștință că, fără ea, universul ar fi static. În acea
seară, impermanența propriei mele vieți s-a dovedit a fi mai mult decât doar un
concept.
A doua zi, mi-am înecat dezamăgirea
atâtor eforturi zădărnicite în piscină și în brațele a două tinere americance,
întâlnite în istoricul adăpost ținut de Miss Colaco, de pe Janpath Lane. O
pensiune prin care defilau toate celebritățile „generației beat", cu ai
săi poeți faimoși sau necunoscuți, muzele și vampele sale, cât și o bună parte
a visătorilor americani și europeni prinși în vâltoarea spiritu-ală
post-Berkeley, după marele val de proteste universitare americane și după mai
1968.
|
Adevăr Divin
