O
altă întâmplare, de același tip, mult mai lungă, dar pe care doar o rezum aici,
s-a petrecut când Marius și-a vizitat blocul în care s-a născut și a crescut,
acum locuind într-un alt cartier. Urcând pe scări, a constatat nu doar că totul
era un șantier, se înlocuiau geamurile, dar și că rampele scărilor nu aveau
trepte. Ușa apartamentului său și cea a vecinului erau altele. Să fi greșit
scara? Coborând în fața blocului, a constatat că nu mai recunoaște nici fațada,
nici celelalte clădiri de pe stradă. Speriat, a ajuns la un tramvai, dar și
acesta era de un tip demult ieșit din uz. Acesta l-a dus totuși în centru, de
unde a mers la casa lui, unde s-a bucurat că toate erau în ordine...
Să fie oare în aceste întâmplări o
comutare a minții către o lume reală, paralelă cu a noastră? O lume în care
ajung uneori și clarvăzătorii, în stările lor de extremă relaxare? Oricât pare
de straniu, există numeroase cazuri care sugerează o asemenea posibilitate și
pe unele le voi mai evoca pe parcurs.
Sau să fie, pur și simplu, o cădere
temporară într-o stare de vis? Dar ce este visul? O credință foarte veche,
prezentă, și azi, la multe culturi primitive, consideră că în vis călătorim de
fapt într-o lume paralelă. Există și nenumărate istorii cu mesaje primite în
vis, care se spune că s-au dovedit apoi adevărate. Ne putem deci întreba: nu
cumva visul este o poartă prin care pătrundem - fie și în parte, fie și un pic
înșelător - în aceeași „minte colectivă” prin care clarvăzătorii se pot
transpune la mari distanțe de corpul fizic? Nu cumva imensa imagerie a viselor
adună, uneori de-a valma,
elemente ale propriei memorii, dar și ale altora de aceeași cultură, dând
câteodată și peste informații de o certă valoare?
Diagnostice de la distanță
Dacă inconștientul are această capacitate de a
„vedea” lucruri inaccesibile ochiului material, una dintre posibilele
aplicații ar putea fi capacitatea de a vedea în interiorul corpului uman și de
a diagnostica maladii, eventual într-un stadiu incipient, în care investigațiile
clasice nu constată încă nimic îngrijorător. Clarvăzătoarea Valentina Gârlea,
asociată cu un medic, practica această tehnică. Russell Targ afirmă chiar că
„diagnosticul la distanță pare mai ușor de realizat decât vederea la distantă a
unui obiect ascuns”.
Un caz bine studiat în acest sens este
cel al faimosului medium Edgar Cayce (1877-1945). După ce a absolvit opt clase,
el a încercat mai multe meserii, între care cea de fotograf. Era și un cititor
sârguincios al Bibliei și uneori predicator. La un moment dat și-a pierdut
glasul; suspectându-se un blocaj psihic, el a fost supus hipnozei, fiind în
cele din urmă vindecat, deși nu fără unele dificultăți. Surprinzător însă, sub
hipnoză, Cayce a indicat remedii eficace pentru afecțiunile sale. În anii care
au urmat, el a învățat să se autohipnotizeze și în, această stare, putea pune
diagnostice și să sugereze terapii pentru alte persoane, reușind vindecarea, pe
aceste căi, total neortodoxe, a mii de pacienți.
|
Adevăr Divin
