Acum, de asemenea, când am făcut asta, am dat la o parte
și profeția, pentru că profeția îi motiva doar pe câțiva în numele fricii, nu
al cunoașterii sau al autoprezervării. Și i-a îndepărtat pe mulți, care au dat
fuga la gurușii lor, la preoții și la învățătorii lor, la văzătorii lor, la
ghizii și la cristalele lor - oh, Doamne, și la mai ce; sunt sigur că am omis o
mulțime, căci să le spui că nu e așa și să fii foarte liniștit și ușurat
spunând că eu am plecat. Eu n-am plecat niciodată.
Venise momentul să spunem lucrurilor pe
nume. S-a scris, s-a editat, fără putere - și nimeni nu voia să știe despre
destin, decât în ceea ce se numește viața lor personală. O să trăiesc? O să mă
căsătoresc? Unde să mă mut? Unde să îmi sap fântânile pentru apă? Ce să mănânc?
Cum să mă îmbrac? Cum să vorbesc? Ce să fac? Unde să locuiesc? Astea sunt
întrebări fără sens. Și așa a venit înțelegerea. Pentru ca voi să înțelegeți
destinul, a trebuit să parcurgeți multă cunoaștere. Câte cuvinte am spus noi
împreună de când a început școala inițiaților? Câți termeni au fost extrași din
mintea intelectuală, pentru a prescrie procese care sunt fantastice și la fel
de ireale ca și dragonul și ca și oștile lui Jehova sau năpastele, sau Ordinea
Lumii Unice? Atâtea cuvinte, care să vă acomodeze ca să vă deplasați liber la o
altă conștiință, pentru ca toate lucrurile îngrozitoare pe care vi le-am spus
în trecut să puteți să începeți să nu le mai vedeți ca fiind îngrozitoare, ca
fiind înfricoșătoare, ci să le vedeți ca pe o perspectivă a unei minți întărite
mai degrabă decât sărăcite și chiar să înțelegeți conceptul minții și al
realității acesteia, să vă dați capacitatea de a ști încotro bate vântul, de a
avea simțul animalelor, așa, simpluțe cum sunt ele.
Deci, la faza asta sunteți. Nu ați
dobândit măiestria destinului, pentru că încă sunteți temători, ca și colectiv.
Ca și colectiv, încă sunteți slabi în multe domenii de înțelegere. Asta nu ca
să vă fac să vă simțiți rușinați, căci asta e următoarea voastră reacție. Nu e
necesar acest lucru. E un adevăr în care construim. O fundație pe care
construim o cocioabă pe cinste, pe care construim o măreață conștiință. Nu
sunteți gata să înțelegeți mai departe multe alte lucruri care sunt încă doar
umbre. Nu se vorbește despre ele, dar sunt gata să apară, pentru că nu v-ați
asigurat fortăreața, nu v-ați conservat viața acolo unde siguranța a ceea ce
sunteți este neatinsă.
Așadar, de ce v-am spus eu, ca și ceea
ce ați numi un profet, despre toate acele lucruri oribile? Ca să vă trezesc, ca
să vă fac conștienți. Nu poți să ai superconștiință fără să știi de existența
unei gazde străine. Dacă poți să accepți asta, atunci poți să accepți și
superconștiința. Dacă poți să accepți trădarea guvernelor, atunci poți să
accepți superconștiința. Dacă poți să accepți realitatea și valabilitatea
ciumei, atunci poți să accepți vindecarea personală. Dacă poți să înțelegi
prejudecata și bigotismul care există, atunci poți să accepți iubirea și
toleranța; ca să te pregătești. Toate o să treacă și toate se desfășoară într-o
măsură dinamică. Nu vi se spune adevărul - ca de obicei; nu vi s-a spus
niciodată adevăruul. Dar acum vin și mai multe, iar asta mă face să revin la
motivul pentru care v-ați adunat așa de mulți astă seară și ați simțit că
trebuie să fiți aici. |