Isis dezvăluită - vol. IV

Examinarea numeroaselor credințe religioase pe care omenirea le-a profesat din Antichitate până în zilele noastre arată în modul cel mai sigur că ele se trag toate din aceeași sursă primitivă. Ar părea că toate nu sunt decât moduri diferite prin care se exprimă năzuințele sufletului omenesc înlănțuit, care aspiră să pătrundă în sferele superioare ale Manifestării. Așa cum raza de lumină albă este descompusă de prismă în diversele culori ale spectrului solar, tot astfel raza Adevărului dumnezeiesc, trecând prin prisma triplă a naturii omului s-a spart în fragmente multicolore, numite RELIGII. Ceea ce a fost numit cu dispreț Păgânism era înțelepciunea antică, impregnată de Divinitate; iar iudaismul și vlăstarele sale, creștinismul și islamismul și-au primit inspirația de la acest părinte etnic.
Adevărata credință este întruparea milostivirii dumnezeiești; cei care slujesc la altarele ei nu sunt decât niște oameni. Răsfoind paginile pătate cu sânge ale istoriei bisericești, descoperim că indiferent de erou și de costumele îmbrăcate de actori, planul tragediei a fost mereu același. Dorința noastră arzătoare a fost să le arătăm sufletelor pline de o aspirație autentică modul în care ei pot ridica vălul și, în strălucirea acestei Nopți prefăcute în Zi, să privească, cu ochi pe care nimic nu-i poate încețoșa, ADEVÃRUL DEZVÃLUIT.

CAPITOLUL VIII 7
IEZUITISM ȘI MASONERIE 7
ZOHARUL ȘI RABINUL SIMEON 8
ORDINUL IEZUIȚILOR ȘI RELAȚIA LUI CU UNELE ORDINE MASONICE 12
CRIME PERMISE MEMBRILOR SÃI 16
PRINCIPIILE IEZUITISMULUI COMPARATE CU CELE ALE MORALIȘTILOR PÃGÂNI 27
TRINITATEA - NATURA TRINITARÃ A OMULUI ÎN CARTEA EGIPTEANÃ A MORȚILOR 30
FRANCMASONERIA LIPSITÃ DE EZOTERISM 36
PERSECUȚIA TEMPLIERILOR DE CÃTRE BISERICÃ 47
CIFRURILE S -.P - R.- C. 66
CIFRUL CAVALERILOR ROZACRUCIENI DE HEREDOM (din Kilwining) 67
CIFRUL CAVALERILOR ROZACRUCIENI KADOSH (precum și al Vulturului Alb și Negru și al Cavalerilor Templieri) 67
IEHOVA NU ESTE „NUMELE INEFABIL” 69

CAPITOLUL IX 78
VEDA-ELE ȘI BIBLIA 78
APROAPE ORICE MIT ESTE BAZAT PE UN MARE ADEVÃR 79
DE UNDE PROVINE SABATUL CREȘTIN 79
VECHIMEA VEDA-elor 85
DOCTRINA PITAGOREICÃ A POTENȚIALITÃȚILOR NUMERELOR 93
„ZILELE” GENEZEI ȘI „ZILELE” LUI BRAHMA 100
CÃDEREA OMULUI ȘI POTOPUL ÎN SCRIPTURILE HINDUSE 104
VECHIMEA MAHABHARATA-EI 109
ERAU VECHII EGIPTENI DE RASÃ ARIANÃ? 115
SAMUEL, DAVID ȘI SOLOMON - PERSONAJE MITICE 121
SIMBOLISMUL ARCEI LUI NOE 131
LINIILE GENERAȚIILOR 145
PATRIARHII CORESPUND SEMNELOR ZODIACALE 146
MACROCOSMOS (ascendent) 148
MICROCOSMOS (descendent) 148
ROATA LUI EZECHIEL (ezoterică) 149
TOATE LEGENDELE DIN BIBLIE APARȚIN ISTORIEI UNIVERSALE 157

CAPITOLUL X 162
MITUL DIAVOLULUI 162
DIAVOLUL OFICIAL RECUNOSCUT DE BISERICÃ 167
SATANA PRINCIPALUL SPRIJIN AL SACERDOȚILOR 171
IDENTITATEA DINTRE SATANA ȘI EGIPTEANUL TYPHON 175
RELAȚIA CU CULTUL ȘARPELUI 182
CARTEA LUI IOV ȘI CARTEA MORȚILOR 187
DIAVOLUL HINDUS, O ABSTRACȚIUNE METAFIZICÃ 197
SATANA ȘI PRINȚUL IADULUI ÎN EVANGHELIA LUI NICODIM 214

CAPITOLUL XI 232
REZULTATELE COMPARATE ALE BUDISMULUI ȘI CREȘTINISMULUI 232
EPOCA FILOSOFIEI NU A PRODUS ATEI 233
LEGENDELE CELOR TREI MÂNTUITORI 242
DOCTRINA CREȘTINÃ A ISPÃȘIRII ESTE ILOGICÃ 249
CAUZA EȘECULUI MISIONARILOR ÎN CONVERTIREA BUDIȘTILOR ȘI A BRAHMANILOR 263
NICI BUDDHA, NICI IISUS NU AU LÃSAT NIMIC SCRIS 270
CELE MAI MARI MISTERE ALE RELIGIEI ÎN BHAGAVAD GITA 274
SEMNIFICAȚIA REGENERÃRII EXPLICATÃ ÎN SATAPA-BRAHMANA 278
JERTFA DE SÂNGE INTERPRETATÃ 279
DEMORALIZAREA INDIEI BRITANICE DE CÃTRE MISIONARII CREȘTINI 288
BIBLIA MAI PUȚIN AUTENTICÃ DECÂT ORICE ALTÃ CARTE SACRÃ 292
ȘTIINȚA CHIMIEI SI A FIZICII DEMONSTRATÃ DE JONGLERII INDIENI 299

CAPITOLUL XII 304
CONCLUZII 304
RECAPITULAREA TEZELOR FUNDAMENTALE 305
CLARVEDEREA SUFLETULUI ȘI A SPIRITULUI 308
FENOMENUL MÂINII FANTOMÃ 313
DIFERENȚA DINTRE MEDIUMURI ȘI INIȚIAȚI 315
INTERVIUL UNUI AMBASADOR ENGLEZ CU UN BUDDHA REÎNCARNAT 318
ZBORUL CORPULUI ASTRAL AL UNUI LAMA, CE A FOST RELATAT DE ABATELE HUC 325
ȘCOLILE DE MAGIE DIN LAMASERIILE BUDISTE 331
RASA NECUNOSCUTÃ A HINDUȘILOR TODAS 336
PUTEREA VOINȚEI FACHIRILOR ȘI A YOGHINILOR 341 ÎMBLÂNZIREA ANIMALELOR SÃLBATICE DE CÃTRE FACHIRI 347
EVOCAREA UNUI SPIRIT VIU DE CÃTRE UN ȘAMAN, LA CARE AUTOAREA A FOST MARTORÃ 351
VRÃJITORIE CU RESPIRAȚIA UNUI PREOT IEZUIT.. 359 DE CE STUDIUL MAGIEI ESTE APROAPE IMPRACTICABIL ÎN EUROPA 362
CONCLUZIE 363

Dar refuzăm categoric să recunoaștem în el divinitatea pe care o adora Moise sau „Tatăl” lui Iisus sau „Numele Inefabil” al cabaliștilor. Iehovah este, poate, unul dintre Elohimi, utilizați Informarea (noi nu spunem Creația) Universului, unul dintre arhitecții care a clădit cu materie deja existentă, dar n-a fost niciodată cauza „imposibil de cunoscut” care a creat „bara” în noaptea Veșniciei. Acești Elohimi încep prin a da formă și a binecuvânta; apoi ei blestemă și distrug, ca una dintre aceste puteri, Iehovah este pe rând binefăcător și distrugător; el pedepsește la un moment dat ca apoi să se căiască. El este prototipul mai multor patriarhi - al lui Esau și Iacob, gemenii alegorici, simboluri ale principiului dublu ce se manifestă întotdeauna în natură. în mod similar, Iacob, care este Israel, este stâlpul stâng - principiul feminin al lui Esau, care este stâlpul drept și principiul masculin. Când luptă cu Malach-Iho, Domnul, acesta devine stâlpul drept, și Iacob-Israel îl numește Dumnezeu; deși traducătorii Bibliei au încercat să-l transforme într-un simplu „înger al Domnului” {Geneza XXXII), Iacob 1-a răsturnat la pământ - la fel cum materia este adesea victorioasă asupra spiritului - dar a rămas după luptă cu șoldul dislocat.
Numele de Israel derivă din Isaral sau Asar, Zeul Solar, cunoscut sub numele de Suryal, Surya și Sur. Israel înseamnă „luptând cu Dumnezeu”. „Soarele care răsare peste Iacob-Israel” este Dumnezeu-Solar Isaral, care fecundează materia sau pământul, reprezentată de Iacob, principiul feminin. Ca de obicei, această alegorie are mai multe semnificații ascunse în Cabală. Esau, Aesaou și Asu sunt de asemenea Soarele. Ca și „Domnul”, Esau luptă cu Iacob, dar nu iese învingător din luptă. Dumnezeul-Solar mai întâi luptă cu el, apoi încheie o înțelegere cu acesta.
„Dar când răsărea Soarele, trecuse de Peniel, dar Iacob șchiopăta din pricina soldului. (Exodul XXXII. 31) Israel Iacob cu care s-a războit fratele său Esau, este Samael, iar „numele lui Samael sunt Azazel și satana” (adversarul).
Dacă se pretinde că Moise nu era la curent cu filosofia hindusă și că, prin urmare, nu a putut să-1 ia pe Shiva, cel ce regenerează și distruge, drept model pentru Iehovah, este necesar să admitem că o intuiție miraculoasă, internațională, determină fiecare națiune să aleagă pentru divinitatea sa națională exoterică, arhetipul dublu pe care-l întâlnim în „Domnul Dumnezeul” lui Israel. Toate aceste fabule vorbesc de la sine. Shiva, Iehovah, Osiris sunt toți simbolul principiului activ prin excelență al Naturii. Sunt forțele ce guvernează formarea sau regenerarea materiei și distrugerea ei. Sunt arhetipurile Vieții și ale Morții, care se fecundează și se descompun sub revărsarea neîncetată a lui anima mundi, Sufletul Universal intelectual, spiritul invizibil, dar mereu prezent, care se află în spatele corelării dintre puterile oarbe. Doar acest spirit este imuabil, prin urmare, Forțele Universului, Cauza și Efectul, sunt mereu în perfectă armonie cu Marea Lege Unică și Imuabilă. Viața Spirituală este unicul principiu primordial, acolo sus-, Viața Fizică este principiul primordial aici jos, dar ele sunt Unul sub aspectul lor dublu. Când Spiritul este complet eliberat de obstacolele legăturii și esența sa s-a purificat într-atât încât să se reunifice cu CAUZA, el poate - dar cine știe cu adevărat dacă dorește aceasta suficient de mult - să aibă o sclipire a Adevărului Veșnic. Până în acest moment, să nu ne ridicăm idoli după propria noastră imagine și să nu acceptăm umbrele în locul Luminii Veșnice.
Cea mai mare eroare a secolului nostru a fost aceea de a urmări să se compare meritele relative ale tuturor religiilor vechi și să pună într-o lumină ridicolă Cabala și alte superstiții.
Dar adevărul este mai straniu decât ficțiunea; și această zicală veche de când lumea se aplică perfect cazului nostru. „Înțelepciunea” epocilor arhaice sau „doctrina secretă” înglobată în Cabala Orientală, din care, după cum am spus, cea rabinică nu este decât un rezumat, nu a murit odată cu Filaleteenii din ultima Școală Eclectică. Gnoza încă plutește deasupra pământului, și adepții ei, deși necunoscuți, sunt numeroși. Fraternitățile secrete din această categorie au fost menționate înaintea epocii lui Mackenzie de numeroși autori. Dacă au fost luate drept ficțiuni romanești, acest lucru nu a făcut decât să-i ajute pe „frații adepți” să-și păstreze mai ușor anonimatul. Noi am cunoscut personal câțiva care văzuseră istoria lojelor lor, comunitățile în care trăiau și minunatele puteri pe care le exercitau de ani îndelungați negate și ridiculizate, de sceptici care nici măcar nu bănuiau cu cine aveau de-a face.