Isis dezvăluită partea II - teologia - vol. III

Dincolo de orice credință populară străveche dar autentică, s-a aflat aceeași doctrină antică a înțelepciunii. Această învățătură secretă este una și aceeași, ce a fost totdeauna cunoscută și practicată de inițiații fiecărui popor. Respectivii initiați erau singurii pe deplin conștienți nu numai de existența ci și de importanța acestei doctrine. O singură privire pertinentă, dar plină de înțelepciune este suficientă spre a ne dezvălui că în absența acestei învățături esoterice ce era rezervată celor puțini nu s-ar fi putut atinge perfecțiunea evidentă pe care o găsim reprezentată în relicvele diferitelor sisteme oculte ce au persistat. O filosofie atât de profundă, un cod moral atât de nobil, și rezultatele practice, unele dintre ele uimitoare, concluzive și uniforme, ce pot fi demonstrate în anumite condiții, nu pot fi rodul unei singure generații sau al unei singure epoci. În cadrul acestei lucrări monumentale am decis să aruncăm mănușa tuturor teologilor dogmatici care au vrut sau vor să înrobească atât istoria cât și știința. Ne adresăm de asemenea aici în special reprezentanților Vaticanului, ale căror pretenții despotice emană chiar ură față de acea parte a creștinătății ce este iluminată. În afară de cler, atât logicianul competent, cât și investigatorul sagace, dar și exploratorul curajos ar avea nevoie să studieze cu atenție astfel de cărți importante precum este aceasta. După cum se știe doar asttel de căutători ai adevărului au curajul propriilor lor opinii.

PREFAȚÃ 9

CAPITOLUL I 11
STATISTICI BISERICEȘTI 11
„MIRACOLE" CATOLICE ȘI „FENOMENE" SPIRITISTE 15
CREDINȚELE CREȘTINÃ ȘI PAGANÃ COMPARATE 23
MAGIA ȘI VRÃJITORIA PRACTICATE DE CLERUL CREȘTIN 35
TEOLOGIA COMPARATIVÃ - O NOUÃ ȘTIINȚÃ 42
TRADIȚIILE ORIENTALE CONFORM BIBLIOTECII DIN ALEXANDRIA 44
PONTIFII ROMANI - IMITATORI AI LUI BRAHMA-ATMA DIN TRADIȚIA HINDUSÃ 48
DOGME CREȘTINE LUATE DIN FILOSOFIA PÃGÂNÃ 52
ORIGINEA PAGANÃ A DOCTRINEI TRINITÃȚII 66
DISPUTELE DINTRE GNOSTICI ȘI PÃRINȚII BISERICII 74
CRONICILE SÂNGEROASE ALE CREȘTINISMULUI 76

CAPITOLUL II 79
VRÃJITORIILE CATERINEI DE MEDICI 80
ARTELE OCULTE PRACTICATE DE CÃTRE CLER 84
ARDEREA VRÃJITOARELOR ȘI AUTO-DA-FE-URILE MICILOR COPII 89
SFINȚI CATOLICI MINCINOȘI 103
REVENDICÃRILE MISIONARILOR DIN INDIA ȘI CHINA 109
ȘARLATANIILE NELEGIUITE ALE CLERULUI CATOLIC 113
PAVEL - UN CABALIST 125
PETRU NU A FOST FONDATORUL BISERICII ROMANE 126
VIEȚILE SEVERE ALE HIEROFANȚILOR PAGANI 134
CARACTERUL ELEVAT AL VECHILOR „MISTERE" 138
RELATAREA LUI JACOLLIOT DESPRE FACHIRII HINDUȘI 140
SIMBOLISMUL CREȘTIN PROVENIT DIN CULTUL FALIC 148
DOCTRINA HINDUSÃ A STRÃMOȘILOR 155
COMUNIUNEA CU SPIRITUL LA BRAHMANI 157
PERICOLELE MEDIUMNITÃȚII NEINSTRUITE 159

CAPITOLUL III 167
DIVERGENȚE ÎNTRE PRIMELE GRUPÃRI CREȘTINE 167
ASEMÃNAREA DINTRE CREȘTINISMUL TIMPURIU ȘI BUDISM 168
PETRU NU A FOST NICIODATÃ LA ROMA 168
SEMNIFICAȚIA LUI „NAZAR" și „NAZAREAN" 175
BOTEZUL, UN DREPT ÎNSUȘIT 182
ESTE ZOROASTRU UN NUME GENERIC? 192
ÎNVÃȚÃTURILE PITAGOREICE ALE LUI IISUS 199
APOCALIPSA CABALISTICÃ 200
IISUS CONSIDERAT UN ADEPT DE CÃTRE UNII FILOSOFI PAGANI ȘI DE CÃTRE PRIMII CREȘTINI 203
DOCTRINA PERMUTÃRII 206
SEMNIFICAȚIA LUI DUMNEZEU-ÎNCARNAT 207
DOCTRINELE GNOSTICILOR 210
IDEILE LUI MARCION „ERETICUL" 215
PRECEPTELE LUI MANU 220
IEHOVA IDENTIC CU BACCHUS 223

CAPITOLUL IV 225
COSMOGONIILE ORIENTALE ȘI ISTORIOGRAFIILE BIBLICE 225
DISCREPANȚELE DIN PENTATEUH 226
SISTEMELE INDIAN, CALDEEAN ȘI OFIT COMPARARTE 229
CINE AU FOST PRIMII CREȘTINI? 239
CRISTOS ȘI SOPHIA-ACHAMOTH 246
DOCTRINA SECRETÃ PREDATÃ DE IISUS 256
IISUS NU A PRETINS NICIODATÃ CÃ ESTE DUMNEZEU 258
NARAȚIUNILE DIN NOUL TESTAMENT ȘI LEGENDELE HINDUSE 266
VECHIMEA LUI „LOGOS" ȘI A LUI „CRIST" 273
CULTUL FECIOAREI COMPARATIV 278

CAPITOLUL V 283
MISTERELE CABALEI 283
EN-SOPH ȘI SEFIROȚII 284
RELIGIA-ÎNȚELEPCIUNE DIN VECHIME 288
CARTEA GENEZEI - O COMPILAȚIE A LEGENDELOR LUMII 289
TRINITATEA CABALEI 297
SISTEMELE GNOSTIC ȘI NAZAREAN ÎN CONTRAST CU MITURILE HINDUSE 300
CABALISMUL DIN CARTEA LUI EZECHIEL 310
POVESTEA ÎNVIERII FIICEI LUI IAIR GÃSITÃ ÎN ISTORIA LUI CRISTNA 322
ÎNVÃȚÃTURI NEDEMNE DE ÎNCREDERE ALE PRIMILOR PÃRINȚI 330
SPIRITUL LOR PRIGONITOR 332

CAPITOLUL VI 335
DOCTRINELE ESOTERICE ALE BUDISMULUI PARODIATE ÎN CREȘTINISM 335
DECIZIILE CONCILIULUI DE LA NICEEA. CUM S-A AJUNS LA ELE 335
UCIDEREA HYPATIEI 336
PEȘTELE - SIMBOL AL LUI VISHNU 342
DOCTRINA CABALISTICÃ A COSMOLOGIEI 352
DIAGRAMELE SISTEMELOR HINDUS ȘI IUDEO-CALDEEAN 355
AVATARURILE MITICE ALE LUI VISHNU 367
TRINITATEA OMULUI TRANSMISÃ DE PAVEL 377
SOCRATE ȘI PLATON DESPRE SUFLET ȘI SPIRIT 379
ADEVÃRATUL BUDISM, CE ESTE EL 386

CAPITOLUL VII 388
EREZII CREȘTINE TIMPURII ȘI SOCIETÃȚI SECRETE 388
NAZARENI, OFIȚI ȘI DRUZI MODERNI 391
ETIMOLOGIA LUI IAC 399
„FRAȚII HERMETICF DIN EGIPT 411
ADEVÃRATUL ÎNȚELES AL LUI NIRVANA 428
SECTA JAYNA 431
CREȘTINI ȘI CREȘTINI 433
GNOSTICII ȘI DETRACTORII LOR 435
BUDDHA, IISUS ȘI APOLLONIUS DIN TYANA 456

Creștinii au fost primii care au făcut din existența lui Satana o dogmă a Bisericii. Și, odată ce Biserica a stabilit asta, ea a trebuit sa lupte peste 1700 de ani pentru reprimarea unei forțe misterioase pe care politica ei o a făcut-o să apară ca fiind de origine diabolică. Din păcate, așa cum se manifestă, această forță tinde să răstoarne o astfel de credință, prin discrepanța ridicolă care există între pretinsa cauză și efecte. în cazul în care clerul nu a supraestimat adevărata putere a „Inamicului Suprem al lui Dumnezeu", trebuie să recunoaștem că acesta își ia teribile precauții spre a nu fi recunoscut drept „Prințul Întunericului" care vizează sufletele noastre. Dacă „spiritiștii" moderni sunt diavoli, așa cum propovăduiește clerul, atunci ei pot fi doar acei „sărmani" sau „prostuți diavoli" pe care Max Miiller îi descrie ca apărând atât de des în poveștile germane și norvegiene.
Cu toate acestea, clerul se teme mai presus de orice că va fi forțat să renunțe la puterea asupra umanității. El nu vrea să ne lase să judecăm copacul după fructele sale, pentru că asta l-ar putea duce uneori către dileme periculoase. El refuză, de altfel, să recunoască, în cazul persoanelor imparțiale, că fenomenul spiritismului a spiritualizat neîndoielnic și a salvat de la căi greșite mulți atei și sceptici de neînfrânt. Însă, după cum mărturisesc chiar ei, la ce bun un Papă dacă nu există nici un Diavol?
Și astfel, Roma își trimite cei mai buni avocați și predicatori pentru salvarea celor gata să piară în „hăul abisal". Ea angajează cei mai pricepuți scriitori pentru acest scop - deși toți neagă indignați acuzația - și în prefața fiecărei cărți garantate de către prolificul des Mousseaux, un Tertulian francez al secolului nostru, găsim dovezile incontestabile ale faptului. Printre alte certificate de aprobare ecleziastă, fiecare volum este însoțit de textul unei anumite scrisori originale, adresată chiar piosului autor de către părintele Ventura de Raulica, din Roma, cunoscut de toată lumea. Puțini sunt aceia care nu au auzit acest faimos nume. Este numele unuia dintre principalii stâlpi ai Bisericii Latine, fostul General al Ordinului Theatinilor, consultantul Congregației Sacre a Riturilor, examinatorul episcopilor și al clerului roman, etc, etc, etc. Acest document atât de semnificativ va continua să uimească generațiile viitoare prin spiritul său de demonolatrie nesofisticată și prin sinceritatea sa directă. Traducem cuvânt cu cuvânt un fragment, și, ajutându-lastfel să circule, sperăm să merităm binecuvântarea Mamei Biserici:
„DOMNULE ȘI EXCELENT PRIETEN:
„Cea mai mare victorie a Satanei a fost câștigată în ziua în care a reușit să se facă negat.
„A demonstra existența Satanei înseamnă să restabilim una dintre dogmele fundamentale ale Bisericii, care servește drept bază creștinismului și fără de care Satana ar fi doar un nume...
„Magia, mesmerismul, magnetismul, somnambulismul, spiritualismul, spiritismul, hipnotismul... sunt doar celelalte nume ale SATANISMULUI.
„Să dăm la iveală un asemenea adevăr și să-l arătăm în lumina lui reală înseamnă să demascăm dușmanul; înseamnă să dezvăluim uriașul pericol al anumitor practici ipotetic inocente; înseamnă să merităm toată lauda în ochii umanității și ai religiei. „PÃRINTELE VENTURA DE RAULICA." A-min!
O neașteptată onoare, într-adevăr, pentru „restricțiile" noastre din America în general și pentru inocenții „ghizi indieni" în special. A fi prezentați la Roma drept prinți ai Regatului lui Eblis, este mult mai mult decât ar fi putut ei vreodată spera în alte țări.
În final, fără a bănui că lucrează pentru bunăstarea viitoare a dușmanilor săi - spiritualiștii și spiritiștii - Biserica, tolerându-i cam de douăzeci de ani încoace pe des Mousseaux și de Mirville drept biografi ai Diavolului, și acordându-le aprobarea sa, a mărturisit tacit co-parteneriatul literar.