Creștinii au fost primii care au făcut din existența lui
Satana o dogmă a Bisericii. Și, odată ce Biserica a stabilit asta, ea a trebuit
sa lupte peste 1700 de ani pentru reprimarea unei forțe misterioase pe care politica
ei o a făcut-o să apară ca fiind de origine diabolică. Din păcate, așa cum se
manifestă, această forță tinde să răstoarne o astfel de credință, prin
discrepanța ridicolă care există între pretinsa cauză și efecte. în cazul în
care clerul nu a supraestimat adevărata putere a „Inamicului Suprem al lui
Dumnezeu", trebuie să recunoaștem că acesta își ia teribile precauții spre
a nu fi recunoscut drept „Prințul Întunericului" care vizează sufletele
noastre. Dacă „spiritiștii" moderni sunt diavoli, așa cum propovăduiește
clerul, atunci ei pot fi doar acei „sărmani" sau „prostuți diavoli"
pe care Max Miiller îi descrie ca apărând atât de des în poveștile germane și
norvegiene.
Cu toate acestea, clerul se teme mai
presus de orice că va fi forțat să renunțe la puterea asupra umanității. El nu
vrea să ne lase să judecăm copacul după fructele sale, pentru că asta l-ar
putea duce uneori către dileme periculoase. El refuză, de altfel, să
recunoască, în cazul persoanelor imparțiale, că fenomenul spiritismului a
spiritualizat neîndoielnic și a salvat de la căi greșite mulți atei și sceptici
de neînfrânt. Însă, după cum mărturisesc chiar ei, la ce bun un Papă dacă nu
există nici un Diavol?
Și astfel, Roma își trimite cei mai buni
avocați și predicatori pentru salvarea celor gata să piară în „hăul
abisal". Ea angajează cei mai pricepuți scriitori pentru acest scop - deși
toți neagă indignați acuzația - și în prefața fiecărei cărți garantate de către
prolificul des Mousseaux, un Tertulian francez al secolului nostru, găsim
dovezile incontestabile ale faptului. Printre alte certificate de aprobare
ecleziastă, fiecare volum este însoțit de textul unei anumite scrisori
originale, adresată chiar piosului autor de către părintele Ventura de Raulica,
din Roma, cunoscut de toată lumea. Puțini sunt aceia care nu au auzit acest
faimos nume. Este numele unuia dintre principalii stâlpi ai Bisericii Latine,
fostul General al Ordinului Theatinilor, consultantul Congregației Sacre a
Riturilor, examinatorul episcopilor și al clerului roman, etc, etc, etc. Acest
document atât de semnificativ va continua să uimească generațiile viitoare prin
spiritul său de demonolatrie nesofisticată și prin sinceritatea sa directă. Traducem
cuvânt cu cuvânt un fragment, și, ajutându-lastfel să circule, sperăm să
merităm binecuvântarea Mamei Biserici:
„DOMNULE ȘI EXCELENT PRIETEN:
„Cea mai mare victorie a Satanei a fost
câștigată în ziua în care a reușit să se facă negat.
„A demonstra existența Satanei înseamnă
să restabilim una dintre dogmele fundamentale ale Bisericii, care servește
drept bază creștinismului și fără de care Satana ar fi doar un nume...
„Magia, mesmerismul, magnetismul,
somnambulismul, spiritualismul, spiritismul, hipnotismul... sunt doar celelalte
nume ale SATANISMULUI.
„Să dăm la iveală un asemenea adevăr și
să-l arătăm în lumina lui reală înseamnă să demascăm dușmanul; înseamnă să
dezvăluim uriașul pericol al anumitor practici ipotetic inocente; înseamnă să
merităm toată lauda în ochii umanității și ai religiei. „PÃRINTELE VENTURA DE
RAULICA." A-min!
O neașteptată onoare, într-adevăr,
pentru „restricțiile" noastre din America în general și pentru inocenții
„ghizi indieni" în special. A fi prezentați la Roma drept prinți ai
Regatului lui Eblis, este mult mai mult decât ar fi putut ei vreodată spera în
alte țări.
În final, fără a bănui că lucrează
pentru bunăstarea viitoare a dușmanilor săi - spiritualiștii și spiritiștii -
Biserica, tolerându-i cam de douăzeci de ani încoace pe des Mousseaux și de
Mirville drept biografi ai Diavolului, și acordându-le aprobarea sa, a
mărturisit tacit co-parteneriatul literar.
|
Adevăr Divin
