Secretele pierdute ale rugăciunii

„Există forțe minunate și neîmblânzite în noi.” Cu aceste cuvinte descrie Sf. Francisc din Assisi ceea ce tradițiile mistice consideră a fi cea mai puternică forță din Univers: rugăciunea. De peste 20 de ani, Gregg Braden caută dovezi despre o formă pierdută de rugăciune, dispărută din Occident odată cu edictele Bisericii creștine timpurii. În anii 1990, el a descoperit că această formă de rugăciune este încă practicată în mănăstiri izolate din centrul Tibetului și în comunități din deșertul american.
În Secretele pierdute ale rugăciunii, Braden scrie despre o formă de rugăciune fără cuvinte ori exprimare fizică și ne conduce într-o călătorie în care ne explorăm cele mai intime experiențe pentru a ne descoperi cele mai profunde convingeri. Prin exemple din istorie si din viața personală, el explorează înțelepciunea unor secrete fără vârstă, precum si puterea ce ne așteaptă dincolo de cele mai profunde răni sufletești.

Introducere - „Există forțe minunate și neîmblânzite în noi” 9

Capitolul 1 - Primul secret: Secretul pierdut al rugăciunii 25
Capitolul 2 - Al doilea secret: Suferința este profesorul, înțelepciunea este lecția 55
Capitolul 3 - Al treilea secret: Binecuvântarea este eliberarea 91
Capitolul 4 - Al patrulea secret: Frumusețea este cea care transformă 125
Capitolul 5 - Al cincilea secret: Crearea propriilor rugăciuni 145

Despre autor 167

Pentru a ajuta la vizualizarea unui astfel de câmp, oamenii de știință îl descriu uneori ca pe o rețea strâns țesută, ce alcătuiește țesătura care stă la baza creației, literal, pătura Minții lui Dumnezeu. Dintre multele moduri în care acesta poate fi definit, mi se pare cel mai potrivit să ne gândim la Câmp ca la substanța care trăiește în nimic. Ori de câte ori ne uităm în spațiul dintre noi și o altă persoană — sau între orice altceva - și credem că spațiul este gol, acolo se află Câmpul. Indiferent dacă ne gândim la spațiul dintre nucleu și prima orbită a unui electron din vechile modele ale unui atom sau la distanțele uriașe dintre stele și galaxii care par goale pentru noi, distanta dintre obiecte nu contează.
În nimic-este Câmpul.
În prezent, recunoașterea modernă a existenței Câmpului ne oferă un limbaj și un context pentru a înțelege înțelepciunea spirituală în conversațiile științifice.
Câmpul, de exemplu, este considerat a fi locul pe care anticii îl numeau „Rai”. Este locul unde sufletele merg atunci când murim, unde visăm atunci când dormim și este sediul conștiinței.
Existența unui câmp de energie care unește întreaga creație schimbă modul în care știința a definit lumea noastră în ultimii 100 de ani.