Cum să-ți reinventezi viața

Ți se întâmplă adeseori să pui nevoile celorlalți mai presus de ale tale? Te panichezi când persoana iubită te amenință că te părăsește? Te temi în mod exagerat de boli și de eșecuri financiare? Ești veșnic nemulțumit în ciuda reușitelor personale și profesionale? Autorii acestei cărți, celebri specialiști în psihoterapia cognitivă, te ajută să identifici cele 11 „capcane mentale” asociate cu diversele comportamente distructive si cu imaginea negativă de sine. Pe baza unor studii de caz, a unor chestionare de autoevaluare, dar mai ales a unor tehnici bazate pe controlul emoțiilor, gândurilor și comportamentelor, vei învăța cum să „spargi” ciclul reacțiilor autodistructive și cum să te bucuri de o viață împlinită, evitând „capcanele” vieții - de la sentimentul de abandon și de la dependență, până la excluderea socială, deprivarea emoțională, eșec si vulnerabilitate.

Cuvânt-înainte de Aaron Beck 9
Prefață 11

Capitolul 1. Capcanele mentale 16
Capitolul 2. Care sunt capcanele dumneavoastră mentale? 33
Capitolul 3. Să înțelegem capcanele mentale 44
Capitolul 4. Capitulare, Fugă și Contraatac 60
Capitolul 5. Cum schimbăm capcanele mentale 70
Capitolul 6. ”Te rog, nu mă părăsi!” Capcana Abandonului 91
Capitolul 7. ”Nu pot să am încredere în tine”. Capcana Neîncrederii și Abuzului 123
Capitolul 8. ”Nu voi primi niciodată dragostea de care am nevoie”. Capcana Deprivării Emoționale 156
Capitolul 9. ”Nu-mi găsesc locul nicăieri”. Capcana Izolării Sociale 182
Capitolul 10. ”Nu mă descurc de unul singur”. Capcana Dependenței 215
Capitolul 11. ”O să se întâmple o nenorocire”. Capcana Vulnerabilității 253
Capitolul 12. ”Nu sunt bun de nimic”. Capcana Deficienței 280
Capitolul 13. ”Mă simt ca un ratat”. Capcana Eșecului 321
Capitolul 14. ”Mereu fac doar ce vrei tu!” Capcana Subjugării 344
Capitolul 15. ”Niciodată nu e suficient de bine”. Capcana Standardelor Nerealiste 390
Capitolul 16. ”Pot să obțin tot ce-mi doresc”. Capcana Revendicării de Drepturi Personale” 416
Capitolul 17. O filosofie a schimbării. Șapte premise fundamentale 452

Bibliografie 468
Mulțumiri 469

Carlton încearcă să-i facă pe plac soției, aprobând orice spune și face ea. încearcă să le facă pe plac copiilor săi, nespunând niciodată ”nu”. încearcă să-i facă pe plac tatălui său implicându-se în afacerea de familie, chiar dacă presupune o slujbă care nu-i place deloc.
Ironia este că, deși Carlton încearcă atât de mult să le facă pe plac tuturor, unii se simt deseori enervați de el. Se sacrifică pe sine atât de mult. Soția lui se supără pe el că nu are coloană vertebrală. Deși copiii săi profită de pe urma permisivității sale, și ei sunt supărați pe undeva că tatăl lor nu le impune nicio limită. Tatăl hii este mereu iritat de slăbiciunea lui Carlton și de lipsa lui de combativitate la serviciu, mai ales când are de-a face cu angajații.
Și, deși nu este conștient de acest lucru, chiar și Carlton este supărat pe el însuși. în sinea lui este supărat că își neagă de atât de mult timp orice nevoi. Este vorba de un tipar pe care l-a învățat devreme în viață. Tatăl său este considerat un tiran: el se simte bine dacă îi domină și îi controlează pe ceilalți. Totul trebuie să fie făcut așa cum vrea el. în copilărie, dacă nu era de acord cu tatăl lui sau i se opunea, Carlton era bătut și umilit. Mama sa a adoptat un rol complet pasiv. Era deprimată mai tot timpul, iar Carlton s-a aflat des în rolul de persoană care trebuia să aibă grijă de ea, încercând să o facă să se simtă mai bine. în schimb, el nu avea la cine să meargă să simtă că îi sunt împlinite nevoile.
înainte să vină la noi, Carlton trecuse printr-un tratament experiențial, numit Gestalt-terapie, timp de doi ani. Psihoterapeutul său îl încurajase să rămână centrat în prezent și să fie în contact cu sentimentele sale. De exemplu, îl pusese să încerce niște exerciții de imagerie prin care își vizualiza tatăl și exersa cum să-i răspundă. Această abordare a fost utilă. Carlton a început să simtă furia dinăuntrul său.
Problema era că acel gen de psihoterapie nu avea o direcție clară. Nu avea o țintă clară. Carlton mergea din ședință în ședință, explorând acele sentimente care erau mai evidente în momentele respective. Evident, furia sa la adresa celor dragi tot ieșea la suprafață, dar el nu acționa pe baza sentimentelor sale și nici nu înțelegea de ce se purta așa. Psihoterapeutul nu îi arăta legătura dintre diversele fatete ale problemei sale, ca să-i indice mai apoi tehnicile de schimbare necesare pentru a nu mai cădea pradă subjugării.
Psihoterapia centrată pe capcanele mentale i-a oferit lui Carlton un cadru conceptual simplu și direct, care l-a făcut să observe că subjugarea era o temă continuă în viața sa, iar Carlton a învățat cum să o schimbe. A făcut progrese rapid. De multe ori constatăm că această capcană mentală a Subjugării poate fi schimbată mai repede decât celelalte capcane.
Carlton a dezvoltat un sentiment mai puternic al propriului sine, al propriei identități. A devenit mai conștient de propriile dorințe și sentimente, pe care învățase să Ie reprime. A început să-și formeze preferințe și păreri proprii. De asemenea, a devenit mai asertiv față de tatăl său, față de angajați, soție și copii. A lucrat in mod special în privința exprimării furiei: a învățat cum să-și exprime nevoile într-o manieră calmă și controlată. Deși soția și copiii s-au opus un pic la început, s-au potolit odată ce au acceptat faptul că și-au pierdut din putere asupra lui Carlton. De fapt, le plăcea mai mult cum era acum. își doreau ca el să fie mai puternic.
Carlton a avut de dus o luptă mai grea cu tatăl său. Deși acesta a încercat să zdrobească rebeliunea lui Carlton și să-și impună din nou poziția dominantă, Carlton și-a dat seama că avea mai multe atuuri în relația cu tatăl său decât crezuse până atunci. Când l-a amenințat că o să-și dea demisia dacă nu-l lăsa să aibă un rol mai important, tatăl său a dat înapoi. Carlton a început să preia multe dintre responsabilitățile tatălui său, în vreme ce acesta se pregătește să iasă la pensie. A descoperit, de asemenea, că tatăl său a început să-l respecte mai mult.
Acest caz ilustrează importanța de a nu ne limita doar la a fi în contact cu sentimentele noastre. Multe psihoterapii experiențiale, precum cele care lucrează cu ”copilul interior”, ne ajută foarte mult să simțim legătura dintre ce sentimente trăim în viața noastră de acum și ce trăiam în copilărie. Dar aceste abordări nu merg mai departe.